Caută 
6 MIN
Intrebarea formulata in titlu framinta de citeva zile bune clasa politica, mediul
de afaceri si mass media din tara. E inca neclar cit de preocupat e si romanul de
pe strada, chiar daca ecourile declaratiilor interne si externe pe aceasta tema au
ajuns cu siguranta la majoritatea populatiei. Agitatia e cu atit mai surprinzatoare
cu cit pina de curind toata lumea parea a fi convinsa ca data de 1 ianuarie 2007 e
batuta in cuie si ca recomandarea va fi formulata, ca atare si fara echivoc, in
Raportul de monitorizare al Comisiei Europene care va fi dat publicitatii marti, 16
mai. Ceva s-a schimbat insa cu citeva saptamini in urma asa ca de la certitudini
s-a trecut la indoieli si la discutii pe marginea unor variante mai putin transante
din acest punct de vedere. De fapt sintem in situatia greu de prevazut cu doar
putin timp in urma in care decizia finala va fi luata probabil cu doar citeva ore
inaintea momentului in care Ollie Rehn, comisarul pentru extindere, va face
publica pozitia Comisiei Europene fata de aderarea Romaniei si Bulgariei.
Citeva precizari se cer facute din start. Din punct de vedere tehnic nu pe 16
mai se va hotari cind vor adera la UE Romania si Bulgaria. Ci exact o luna mai
tirziu cind va avea loc Consiliul European, constituit din sefii de stat sau de
guvern ai tarilor membre. Cu toate acestea, e prea putin probabil ca decizia ce va
fi luata atunci sa nu urmeze recomandarile din raportul Comisiei Europene la care
cu siguranta se va fi ajuns si dupa intense negocieri politice cu liderii politici din
principalele state membre ale Uniunii.
In cazul primului val de extindere, cel cu 10 tari din 2004, situatia devenise
clara cu multa verme inaintea deciziei formale. Acum e altfel. Pentru ca
entuziasmul pentru extindere a scazut pe ansamblu, pentru ca era considerabil
mai simplu sa le vorbesti vest europenilor despre capitale precum Praga sau
Budapesta pe care anual le viziteaza milioane dintre ei decit despre Bucuresti si
Sofia, locuri despre care aud doar in legatura cu copiii institutionalizati chinuiti
prin orfelinate sau cu coruptia generalizata si despre care oricum nu stiu mare
lucru in rest. In plus, contribuabilul vest european, justificat sau nu – asta e o
alta discutie- e tot mai speriat de rezervorul potential de mina de lucru ieftina din
est. In Franta Parlamentul a votat deja ca de acum incolo orice viitor tratat de
aderare sa fie ratificat doar prin referendum. Partea buna in ceea ce ne priveste
e ca Romania, Bulgaria si Croatia sint exceptate, ceea ce dovedeste ca am
prins, chiar la propriu, ultimul tren. Pentru ca desi aceasta hotarire vizeaza in
special Turcia, nici tari precum Macedonia, Albania sau Serbia, ca sa nu mai
vorbim de Ucraina sau Republica Moldova, nu au mari sanse sa treaca de un
astfel de referendum, in viitorul apropiat cel putin. Chiar si asa e evident ca
romanii si bulgarii nu provoaca defel valuri de simpatie prin statele membre ale
UE, fapt pe care politicienii nu au cum sa-l ignore.
Si oficialii de la Bruxelles si liderii vest europeni au de suportat o dubla
presiune, fiecare cu costurile sale politice. Pe de o parte au de respectat niste
angajamente politice, exista un tratat de aderare semnat cu Romania si Bulgaria
asa ca lucrurile trebuie duse pina la urma la bun sfirsit. Cum o blocare a
procesului e aproape imposibil de luat in calcul, aminarea datei de aderare e mai
degraba contraproductiva. In citeva luni, chiar intr-un an nu se pot face minuni,
iar o astfel de decizie va crea resentimente in rindul populatiei din cele doua
state din Balcani si are toate sansele sa incurajeze curente populiste si
nationaliste cu retorica anti-europeana. Pe de alta parte, ideea ca doua tari care
sint departe de a fi compatibile din multe puncte de vedere cu celelalte state
membre din comunitatea europeana sint totusi acceptate in UE e prost receptata
de opinia publica din multe colturi ale continentului.
Intimplator sau nu o sumedenie de articole negative despre Romania si
Bulgaria care au aparut recent in ziare influente nu fac decit sa puna paie pe foc.
Ca sa va faceti o idee iata ce scria vineri „Daily Telegraph”. Despre Romania se
spune ca venitul pe cap de locuitor e un sfert din cel mediu din UE, iar in unele
zone rurale copii nu au pantofi si casele sint facute din chirpici si ca tara e una
dintre cele mai corupte din Europa. Se vorbeste apoi despre sumele pe care
trebuie sa le dai in spitale medicilor si asistentelor pentru o ingrijire decenta,
oficialilor din justitie pentru a obtine copii dupa documentele legale, politistilor sau
vamesilor. Asa se ajunge si la chestiunea aderarii, cu o observatie deloc
magulitoare. „In ciuda temerilor ca cele doua tari sint in mod evident
nepregatite si vor deveni o grea povara pentru celelalte 25 de state s-a luat
totusi decizia de a le primi in UE”. Iar ca „bonus”, Romania a mai avut de
suportat si handicapul de imagine provocat de articolul din „New York Times” pe
tema tratamentului aplicat copiilor cu handicap.
Partea proasta e ca in ciuda accentelor negative evident exagerate multe dintre
observatiile de genul celor de mai sus sint in fond adevarate. In plus daca in
Romania chiar s-au facut pasi reali in ofensiva anti-coruptie, in buna masura
datorita eforturilor tenace ale Monicai Macovei, in Bulgaria situatia e de-a dreptul
ingrijoratoare. Gruparile mafiote controleaza portiuni importante din economie si
destui politicieni. De ani buni executiile mafiote in plina strada se tin lant fara ca
vinovatii sa ajunga sa dea socoteala. Ofensiva de relatii publice orchestrata de la
Sofia in timpul mandatului de prim ministru al fostului rege Simeon a dat impresia
in afara ca lucrurile stau mult mai bine decit in realitate. De ceva vreme oficialii
Comisiei Europene descopera insa cu tot mai multa preocupare ca Sofia a intrat
in impas cu multe dintre angajamentele majore pe care si le-a asumat. In
Romania macar tendintele arata mai bine. Aici in schimb alta este problema.
Bruxelles-ul se teme ca imediat ce s-ar consfinti aderarea tarii la 1 ianuarie 2007
aici va incepe haosul politic: cu batalia deschisa intre liberali si democrati, cu
fortarea anticipatelor si tot tacimul politic aferent.
In aceste conditii pentru decidentii de la Bruxelles totul se reduce la o chestiune
de a alege cea mai putin proasta varianta din cele aflate la indemina. Ceva care
sa tina inca un timp Bucurestiul si Sofia sub presiune, macar citeva luni, si sa dea
senzatia ca oficialii de la Bruxelles sint cit se poate de exigenti cu cei doi
aspiranti. Altfel, daca lucrurile ar lua o turnura neplacuta in perioada urmatoare
Comisia Europeana ar fi in situatia de a trebui sa dea explicatii deloc placute.
Asa ca probabil ceea ce vom auzi miine de la Bruxelles va fi o formula de
compromis: nici o aminare pentru 2008 care ar pune in mare dificultate procesul
de ratificare a tratatului de aderare, mai ales in Germania, si ar putea duce chiar
la un blocaj total – avem deja exemplul Constitutiei Europene !, nici un 1 ianuarie
2007 neconditionat. Exista toate sansele sa se avanseze o aderare la data cu
pricina, dar conditionata de o evaluare suplimentara la inceputul toamnei, ceea
ce ar tine cele doua capitale sub presiune inca citeva luni. Insa surprizele nu pot
fi nicidecum excluse. Totul se va negocia pina in ultimul moment. Pentru miercuri
si-au anuntat deja prezenta la Bucuresti atit Jose Manuel Baroso, presedintele
Comisiei Europene, cit si finlandezul Ollie Rehn, comisarul pentru extindere. Cei
doi vor veni pentru a intari si eventual pentru a explica decizia luata cu o zi in
urma. Registru poate fi variat: intre incurajari si consolare, pentru ca tonul euforic
si felicitarile par totusi putin probabile. Depinde insa unde si cum se vor pune
accentele.
