Guvern cu raspundere limitata

Dupa recentul sau desant in lumea scriitorilor, premierul Radu Vasile este pe cale de a ne provoca din nou. Intentia sa de angajare a raspunderii guvernului in Parlament agita din nou apele in viata politica romaneasca. Desi discutiile dateaza de mai multe luni, deocamdata, lucrurile nu par a fi clare, nici in ce priveste obiectul si nici procedura in sine. Este o procedura exceptionala si motivatiile acestui gest par destul de obscure. D-sa a refuzat deja o data, cu citeva luni mai inainte, atunci cind partidul sau i-a cerut-o. Intre timp, PNTCD a renuntat la aceasta exigenta, iar criticile din cadrul partidului, care au parut ca se intetesc la ultima intrunire a conducerii extinse a partidului, au fost totusi puse in umbra de rezolutia finala care-i acorda dlui Vasile increderea deplina a partidului.
Asumarea raspunderii guvernamentale are in principal doua ratiuni: mai intii, in plan legislativ, iar apoi in plan politic. In primul caz, legea sau pachetul de legi care face obiectul acestei proceduri parlamentare trece cu mult mai usor de la faza de conceptie la aceea de text cu valoare juridica propriu-zisa. Acest lucru este important mai ales in situatia unor legi care pot naste discutii intense si pot genera blocaje legislative.
Sub aspect politic, angajarea raspunderii de catre un guvern este un act de forta al acestuia, prin care obliga majoritatea care-l sprijina la a-i acorda un vot de incredere. Aceasta pare sa fie necesara si tinde chiar sa devina un ritual, mai cu seama in cazul guvernelor de coalitie. Efectele sale sint insa discutabile. Primul sef de guvern care a solicitat o asemenea procedura a fost Victor Ciorbea, la sfirsitul lunii februarie a anului trecut, intr-un moment extrem de greu, dar aceasta n-a putut evita, in cele din urma, caderea sa. Atunci, fostul prim-ministru a supus aprobarii Parlamentului noua lege a privatizarii, pe care nici un partid din coalitie n-o respingea din principiu. Trucul dlui Ciorbea a fost in cele din urma fara mari beneficii, in ciuda succesului sau imediat. Partidul Democrat nu s-a incurcat in scrupule logice si a reusit sa obtina caderea guvernului pe care abia il votase.
Toate acestea ne arata ca angajarea raspunderii guvernamentale este o procedura exceptionala, prin care primul ministru se vrea reinvestit cu autoritate deplina de catre membrii taberei sale, dar si ca efectele sale sint limitate si nu se poate spune ca acopera intr-o prea mare masura riscurile. Sub aspect strict practic, angajarea raspunderii guvernamentale presupune evitarea acestui lung calvar legislativ al procedurilor parlamentare standard. Legea respectiva nu poate fi amendata, iar dezbaterile sint strict limitate, ceea ce reprezinta un avantaj pentru initiatorul legii, dar si un risc, in acelasi timp: in caz ca ea nu intruneste majoritatea calificata, guvernul este considerat demis din oficiu.
In cazul de fata, miza ar putea creste daca ar fi vorba de legile proprietatii, obiect de intense controverse in cadrul coalitiei. Se pare insa ca dl. Radu Vasile va prefera riscul cel mai mic, respectiv noua lege a proprietatii. Dar nevoia de a urgenta aprobarea noii legi a privatizarii nu pare cu totul evidenta: aceasta asteapta deja de luni bune si probabil ca efectele sale se vor resimti la anul pe vremea aceasta, daca, potrivit traditiei, nu va fi din nou amendata, caci, se stie, cu fiecare prim-ministru incepe reforma si privatizarea in Romania.
Se pare insa ca motivatia politica este preponderenta. N-ar fi exclus ca primul ministru sa considere ca aceasta este o buna ocazie pentru a pune in scena un nou episod din serialul de scheciuri politice cu Radu Vasile. Este ceea ce dl. Radu Vasile se pricepe cel mai bine. Pentru Radu Vasile, momentul este un bun prilej pentru un nou spectacol politic, dar probabil ca poate fi inteles si ca o replica in stil Radu Vasile la gestul de anul trecut al lui Victor Ciorbea. Fiecare lider roman traieste un complex al succesiunii. Asa cum Ion Iliescu il imita inconstient pe Nicolae Ceausescu, iar Emil Constantinescu pe Ion Iliescu, dl. Radu Vasile, poet, economist de carton si maestru in Karate, nu poate scapa de fantoma lui Victor Ciorbea din biroul sau.
Pe linga toate acestea, se intrevede o motivatie cu adevarat importanta care pare sa transpara din discutiile care au loc in diferite medii politice asupra noii legi a privatizarii. Aceasta acorda mari puteri primului ministru si pare a submina puterea altor grupari din PNTCD. Fara a fi ceruta nici de FMI si nici de vreun partid din coalitie, noua lege a privatizarii este mai mult decit un exercitiu prin care Radu Vasile se rafuieste cu succesiunea lui Victor Ciorbea. Miza este beneficiul noului val de privatizari care urmeaza a avea loc in acest an potrivit noii legi. Ea poate reconfigura un pol de putere semnificativ in PNTCD si in viata noastra politica in jurul lui Radu Vasile.
Toate acestea sint insa deocamdata simple intentii. Oricum s-ar desfasura lucrurile, ar fi de dorit insa ca primul ministru sa-si clarifice cit mai urgent optiunile. Nu este acum momentul unei atitudini guvernamentale ambigui. Un guvern care simte nevoia de a fi relegitimat de reprezentanta nationala si care intirzie aceasta este perceput ca avind o pozitie precara: un guvern cu raspundere limitata.(Florea IONCIOAIA)