O casatorie din interes ?

Faptul ca Dan Voiculescu si Corneliu Vadim Tudor negociaza de zor in ultimele zile nu ar trebui sa surprinda pe nimeni in mod desosebit. O prima motivatie e aceea ca, indiferent de declaratiile lor, ambii provin dintr-o zona de intimi ai fostei Securitati. Si nu e vorba aici in primul rind de angajamentul de tinerete cu fosta politie politica comunista a presedintele Partidului Conservator, ci de faptul ca, la schimbarea de regim din decembrie 1989, el conducea o intreprindere de comert exterior controlata de Securitate. Iar in ceea ce il priveste pe liderul PRM, legaturile sale privilegiate cu inalti ofiteri ai fostelor servicii secrete sint de notorietate, iar faptul ca acum se plinge ca avea totusi si un dosar de urmarit nu e deloc surprinzator. Una dintre particularitatile regimurilor totalitare comuniste era tocmai aceasta supraveghere generalizata si incrucisata: toata lumea era urmarita, inclusiv cei mai inalti demnitari din stat.
Insa, dincolo de aceasta filiatie comuna, principalele motive care par sa ii impinga pe cei doi unul in bratele celuilalt tin mai degraba de logica politica imediata. Dan Voiculescu are nevoie ca de aer de o solutie care sa ii mentina partidul in Parlament, pentru ca, de unul singur, acesta nu are nici cea mai mica sansa sa treaca pragul de 5%. Mai ales ca anticipatele, chiar daca nu sint deloc dorite de conservatori, nu pot fi deloc excluse. Or, dupa cele intimplate dupa alegerile din 2004, PSD nu pare deloc dispus sa repete experienta nefericita de atunci. PD iese automat din calcul, avind in vedere animozitatea extrema dintre cele doua partide. Cit despre PNL, exista cel putin doua ratiuni care torpileaza din start orice eventuale intentii in acest sens: listele comune ar minca din locurile eligibile ale PNL, care oricum au toate sansele sa fie mai putine decit in 2004, iar nucleului dur liberal i-ar fi imposibil sa accepte o alianta cu un partid condus de un om fata de care CNSAS s-a pronuntat deja in privinta colaborarii cu fosta politie politica, in timp ce unul dintre cei activi si mai interesanti politicieni de dupa 1990, Mona Musca, a fost exclusa din PNL pentru pacate evident mai mici.
Asa ca, prin eliminare, singura formula de salvare pentru PC ramine doar PRM. Dar de ce s-ar lega la cap Vadim Tudor cu un astfel de partener indoielnic, pe a carui loialitate nu poti conta nicidecum, dupa cum se vede din cele intimplate in trecut? Pentru ca nici Partidul Romania Mare si nici presedintele sau nu stau deloc pe roze. Discursul lui Vadim s-a uzat in mod evident. Traian Basescu i-a preluat cu succes, si inca intr-un registru mult mai acceptabil, temele sale de bataie preferate: coruptia si discursul national. Presedintele este evident simpatizat, intre altii, de acele categorii care isi doresc un lider mai autoritar, o zona electorala pe care C.V. Tudor a vizat-o dintotdeauna. Mai rau pentru el, a mai aparut pe turnanta politica Gigi Becali, care l-a si intrecut in unele sondaje la capitolul credibilitate. Acest controversat personaj are un discurs cu priza la aceeasi categorie de electorat, nu are probleme de dosar in trecut, este patronul celei mai titrate echipe romanesti de fotbal si are bani din plin. De altfel, de aici pare sa provina si recenta agresivitate neobisnuita a tonului declaratiilor lui Vadim la adresa lui Traian Basescu, cu care initial s-a aflat in relatii mai degraba amiabile. El se teme ca presedintele il cultiva pe Becali tocmai pentru a rupe electoratul PRM. Or, astfel de temeri nu fac decit sa il apropie si mai mult de Dan Voiculescu, aflat si el intr-un adevarat razboi personal cu seful statului. Sigur, in plus, liderul PC mai are de oferit si accesul generos la tribuna publica reprezentata de extinsul sau trust mass media, un atu pe care l-a negociat de atitea ori in trecut cu mare dibacie.
Toate cele de mai sus reprezinta tot atitea argumente in favoarea unui posibil cartel electoral PRM – PC. Mai ales ca, pentru Vadim Tudor, nu e la fel de complicat, din punctul de vedere al opozitiei interne, ca pentru alti lideri de partid, sa ofere locuri pe listele electorale. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca un astfel de proiect va fi in mod necesar si unul de succes. Pina la urma, PC e doar o fictiune politica. E un partid fara nici un fel de logica electorala, inventat pur si simplu de un influent om de afaceri controversat si deloc charismatic. E chiar ironic, daca nu de-a dreptul deplasat, ca a fost botezat pina la urma cu un nume de rezonanta in istoria politicii romanesti. De partea cealalta, si PRM e in declin. Patura nostalgicilor se subtiaza constant. Integrarea in Uniunea Europeana schimba accentele si punctele de interes si, pe zi ce trece, partidul condus de C.V. Tudor, populat de fosti securisti si de tot felul alte personaje cel putin discutabile, devine tot mai desuet. Asa ca alianta ce da semne a se prefigura are toate sansele sa arate mai degraba ca o caruta cu osiile subrede, careia nu ii va fi prea usor sa termine cu bine urmatoarea cursa electorala.