Papa vine la televizor

Ultimele conciliabule par a se fi incheiat zilele trecute: Sanctitatea Sa, papa Ioan Paul II va vizita in curind Romania. Decizia finala a fost aminata din cauza conflictului privind maniera in care va avea loc aceasta vizita, respectiv, caracterul ei. Credinciosii catolici din Romania, si, probabil, nu numai ei, ar fi dorit o vizita care sa cuprinda si citeva regiuni catolice sau supuse Romei, deci o vizita pastorala. Ierarhia ortodoxa s-a opus. Papa va veni in Romania, va sta trei zile, va oficia o slujba religioasa, dar numai in Bucuresti. Este ceea ce se numeste o vizita ecumenica.
Diferenta dintre cele doua este relativ importanta. La Bucuresti, papa se va intilni mai ales cu oficialitatile romane, intotdeauna numeroase in astfel de ocazii, va aparea pe toate posturile de televiziune, va putea fi fotografiat, dar nu va comunica direct cu multimea. Serviciul religios programat va avea loc in catedrala catolica din Bucuresti. Papei i se pregateste o cusca aurita, departe de miile de credinciosi. Este probabil ca biserica noastra ortodoxa a simtit ca pe o amenintare vizita popularului papa. Faptul arata natura raporturilor dintre cele doua biserici surori si implicatiile unui asemenea eveniment.
Vizita Sanctitatii Sale Ioan Paul II este prima vizita a unui ierarh catolic de un asemenea nivel intr-o tara dominant ortodoxa. Momentul este, asadar, istoric si oficialitatile romane trebuie felicitate pentru aceasta, la fel ca si Biserica noastra, care, desi nu atit de entuziasta, a fost capabila sa accepte o asemenea vizita. Dupa marea schisma din secolul XI, care consacra o stare de fapt deja existenta de mai mult timp, relatiile dintre cele doua biserici au purtat semnul conflictului. Diferitele tentative de reapropiere din secolele urmatoare n-au dus la nici un rezultat, diferentele care erau deja importante, atit sub raport dogmatic, cit si sub raport institutional, accentuindu-se in secolele urmatoare. Astazi, cele doua reprezinta mai mult decit doua sisteme religioase distincte, cit doua culturi aproape ireductibile. Toate acestea fac din evenimentul respectiv unul neobisnuit.
Dar pe linga aceste diferente, care tin de modul de a se raporta la modernitate, mai cu seama, se mai pot banui inca alte doua motive de luat in seama pentru care inaltii nostri prelati au refuzat mult timp o asemenea vizita, iar in cele din urma au acceptat doar un caracter ecumenic. Unul tine de sindromul de persecutie de care este bintuita ortodoxia din toate partile, iar celalalt este legat de persoana insasi a papei, fostul cardinal de origine poloneza Carol Woityla. Conducerea Bisericii noastre s-a temut in mod evident ca o vizita pastorala a papei va intari catolicismul din Romania. Este o viziune foarte marunta asupra raporturilor dintre religii. Biserica ortodoxa traieste inca in evul mediu in ce priveste atitudinile religioase.
Este posibil ca venirea papei sa aduca un plus de credinciosi bisericii romane, mai ales in ce priveste recuperarea fostilor greco-catolici. Exista insa multe argumente care pot sugera contrariul. Trecerea la o alta credinta nu se face atit de repede, iar cine renunta la o credinta in acest mod merita a fi pierdut. Am putea spune insa ca vizita unei asemenea personalitati, larg recunoscute in toata lumea si in toate mediile, anexat deja de cultura de masa, va atrage cu sine o reintoarcere a multor romani indiferenti fata de religie la valorile acesteia. Ei nu se vor repezi sa se alature Bisericii catolice, probabil, al carei mod de manifestare este mai putin apropiat habitudinilor romanesti, ci se vor intoarce la Biserica nationala. Pe de alta parte, in fata lui Dumnezeu nu sintem nici catolici, nici ortodocsi.
Spaima cea mai profunda a prelatilor nostri vine insa din persoana insasi a papei: un personaj cu o biografie etica exemplara, anticomunist eficace, mereu atent la derapajele care ameninta lumea de astazi. Ioan Paul II este mai mult decit cel mai important ierarh catolic. Vizitele sale din anii ’80 in Polonia Solidaritatii, dar si a lui Jaruzelski si a starii de asediu, au fost, probabil, cea mai importanta lovitura data regimului comunist. Timothy Garton Ash relata enorma spaima a regimului si complicitatea subtila dar plina de inteles a papei cu simpatizantii "Solidarnosc". Recent, la Havana, el n-a ezitat sa ceara regimului lui Fidel Castro, cu toata umilinta unui credincios, o noua atitudine in ce priveste drepturile elementare ale omului. Ce puteau oferi prelatii nostri spre comparatie?
Sa ne gindim insa o clipa ce succes de imagine ar fi fost pentru Biserica ortodoxa daca ea ar fi acceptat o vizita pastorala. Romania iesea din sfera ortodoxiei cu tentatii fundamentaliste, se infatisa ca o tara cu o cultura politica europeana, iar ecumenismul avea o semnificatie reala, de neignorat. Dar poate ca timpul acestei deschideri totale n-a venit inca. Pentru moment, Sanctitatea Sa, papa Ioan Paul II vine numai la televizor. (Florea IONCIOAIA)