Purgatoriul necesar

Pesedistii inteligenti au mai putin de trei ani la dispozitie pentru a propune cele mai bune solutii de a scoate partidul din criza.

Cu mai multi in urma, Dan Matei Agathon le cerea colegilor de partid sa-si ascunda ghiulurile, bratarile si lanturile de aur masiv atunci cind merg in mijlocul electoratului. Sclipirile orbitoare ale bijuteriilor ar fi putut sa-i confuzioneze pe votantii PSD. Pesedistii nu l-au ascultat si, in 2004, pierdeau guvernarea. Era in vremea lui Adrian Nastase.

 La congresul din 2005, Mircea Geoana s-a aruncat brusc in lupta pentru sefia partidului cu un mesaj de reforma profunda a PSD. Pesedistii cu ghiuluri au frematat de bucurie si i-au dat votul, in defavoarea lui Ion Iliescu. Drept rasplata, Geoana a acceptat imediat sa fie consiliat de social-democrati « de calibru », ca Marian Vanghelie si Viorel Hrebenciuc. Faptul ca, in decembrie 2009, a pierdut alegerile prezidentiale tocmai pe mina acestor indivizi dubiosi, desi toata lumea il vedea marele favorit, nu poate fi considerat o intimplare.

In aceste zile se vorbeste de Cristian Diaconescu drept posibil viitor lider al PSD. Merita admirate la Diaconescu o anumita eleganta a discursului si nesecata sa capacitate de dialog. Problema cea mare este ca pesedistul pare sa aduca foarte bine cu acel Mircea Geoana din 2005. Cel care il invingea pe Iliescu si promitea sa devina garantul unei transformari radicale a PSD in bine. Proiectul a esuat insa de la inceput.

In cazul in care chiar va fi ales presedinte al PSD, sansa lui Diaconescu de a ramine in istorie este de a face exact ce a promis, dar nu a facut Geoana. Concret, noul lider trebuie sa-i lase pe marii corupti din partid pe mina justitiei, sa aduca in preajma-i citiva intelectuali redutabili de stinga si sa initieze un proces de (re)cucerire a mediului urban. Dar pentru ca acest demers sa aiba succes, Diaconescu nu are voie sa se mai sprijine pe baronii din teritoriu, acei mari imbogatiti ai partidului, ale caror averi s-au construit exclusiv pe afaceri oneroase cu statul.

Dar e posibil asa ceva? Banii care tin PSD in atentia alegatorilor vin tocmai de la acesti baroni. Importantele fonduri care se consuma in campaniile electorale reprezinta « sponsorizari » ale acelorasi bogati membri de partid. A-i pune la index inseamna a desfiinta insasi coloana vertebrala a PSD. Ar avea curaj Diaconescu sa faca asta?

In momentul de fata, alegatorul tip al PSD ramine omul de la tara, bucolic si putin informat, care este convins ca Iliescu l-a salvat din ghearele lui Ceausescu, i-a dat paminturile inapoi si i-a marit pensia. Presedintele de onoare al partidului se simte perfect in mijlocul acestor multimi, dar Geoana si Diaconescu nu apartin deloc lumii rurale. Si totusi, bazinul electoral al PSD acolo este; chiar daca, cu fiecare an care trece, devine tot mai inconsistent.

Si aici apare dilema. Daca PSD va ramine doar la acesti alegatori, viitorul partidului este incert. Deja, la tara, generatiile se schimba. Multi tineri fie au plecat la oras, fie muncesc in strainatate. Multi nici nu mai voteaza sau, cind totusi o fac, prefera dreapta. Ei nu mai au nevoie de pomenile guvernantilor. Ci de sanse. Dar sanse nu se dau pe nicaieri in Romania.

Daca, dimpotriva, noua conducere a PSD ar initia un proces de reforma interna pentru a-si atrage simpatia unor categorii mai largi de alegatori, staff-ul central ar risca sa piarda sprijinul baronilor, adica accesul la resurse, sau chiar compromiterea carierei politice. Forta baronilor pesedisti este uriasa, chiar daca bogatii PDL vin puternic din urma.

Si atunci, cum mai poti reforma PSD? Pesedistii inteligenti au mai putin de trei ani  la dispozitie pentru a propune cele mai bune solutii de a scoate partidul din criza. Adrian Nastase a avut dreptate. Pe 7 decembrie, PSD s-a trezit direct in Purgatoriu.