Sentimentalisme olimpice

Tragatorul Alin Moldoveanu nu a fost primul sportiv roman calificat la Olimpiada. In concursul de anul trecut, din SUA, nu el s-a calificat, ci Romania a castigat dreptul de a avea inscris un sportiv la Jocurile Olimpice de la Londra. Daca Alin s-ar fi accidentat, putea merge un alt puscas roman. La fel, in cazul in care oficialii Federatiei Romana de Tir ar fi considerat ca un alt tragator ar fi avut, la ora concursului, sanse mai mari decat Moldoveanu de a castiga o medalie. Sau, ca sa mergem mai departe, daca unul de o valoare apropiata, ar fi avut pile mai mari "la imparatie". Nu s-a intamplat asa: chiar daca tragatorul nascut la Focsani si legitimat la Iasi si Bucuresti nu a aratat o forma exceptionala in concursurile din acest an oficialii au mers pe mana lui Alin si au mers bine. In limbaj de specialitate, au tras 10,9. Alin Moldoveanu a obtinut medalia de aur si, pentru aceasta, este pe langa uriasul sau merit, este si meritul Federatiei, pentru ca presedintele forului, fostul campion olimpic roman Sorin Babii, este si antrenorul lui Alin. Si il cunoaste bine. Poate ca Sorin Babii a fost sentimental, dar sentimentele au prins nespus de bine.

La fel ca si Alin Moldoveanu, Nicoleta Albu si Camelia Lupascu nu au obtinut calificarea la Jocurile Olimpice, ci un lot cota pentru Romania, la canotaj, proba de dublu rame. Au castigat, anul trecut, curse de Cupa Mondiala, au fost campioane europene in Bulgaria, iar la Mondiale s-au clasat pe locul V, dar – vorba romanului – era loc de mai bine. Numai ca si doamna Elisabeta Lipa, sextupla campioana olimpica, este sentimentala. Fetele cu care a trait atatea competitii, inclusiv Olimpiade, Geta si Suzi (adica Georgeta Damian-Andrunache si Viorica Susanu) au decis sa revina in barca. Doamnei Andrunache i-a venit chef de a sasea medalie olimpica de aur. Si, impreuna cu colega ei de barca, s-au gandit s-o egaleze, ba chiar s-o intreaca pe colega ei din fruntea Federatiei. Au reintrat pe pistele nautice in 2010, fara a forta concursuri tari. Au lasat fetele alea mai tinere sa faca treaba de "negrisori" (cum se mai spune pe ici-pe colo) si, la ora Olimpiadei, au ajuns sa se intrebe: "Da’ cu noi cum ramane?". Initial, Elisabeta Lipa s-a gandit la un compromis: merge Albu cu Susanu. Apoi, Suzi a zis ca nu concepe barca de dublu fara Viorica. Si a ramas cuplul cel vechi, pe un motiv imbatabil la prima vedere: omogenitatea. Rezultatul, locul V la Londra. Atat cat a obtinut anul trecut, la Mondiale, Nicoleta si Camelia. Poate mai bine, fiindca Olimpiada e altceva! Argumentul care rastoarna avantajul in favoarea tineretii este simplu: cursa fetelor de locul V a avut loc anul trecut, iar un echipaj tanar progreseaza timp de un an. Elisabeta Lipa s-a dovedit, ca si Sorin Babii, sentimentala. Dar sentimentele au prins nespus de prost. Si au rabufnit coleric, din partea fostei regine a canotajului romanesc. "Fetele n-au murit in barca. Cu ramele in mana". Pe un plan subtire dotat cu limba de lemn, nu s-au daruit suficient pentru medalii. Valabil si pentru echipajul de 8^1, din care au facut parte doar fete tinere, inclusiv cele care au calificat Romania la dublu. Cu replicile de rigoare, asa, ca intre vecine pensionare. Samanta de scandal, intretinuta in ghiveciul interminabilelor sedinte. Din care Elisabeta Lipa n-a iesit nici rau, nici bine. Georgeta si Viorica au ramas cu reprosurile si cu gandul la urmatorii ani linistiti, intretinuti cu rente viagere. Camelia si Nicoleta vor trece acest moment dificil si o vor lua de la capat. Londra 2012 este o experienta in plus. Tap ispasitor a fost antrenorul lotului, Mircea Roman, care, de buna voie si nesilit de nimeni, a inteles ca, dupa 40 de ani de prezenta continua pe podiumul, canotajul romanesc nu are voie sa lipseasca de acolo. Ceea ce doamna Lipa nu a inteles, sau nu pare a fi inteles.

La haltere, problema locurilor-cota e si mai complicata. Acolo nu sunt baremuri ca la atletism, nu sunt locuri repartizate pe probe, ci pe natiuni. Se contabilizeaza rezultate per total si se stabileste numarul de sportivi admisi pe natiune la Olimpiada. De exemplu, Romania a avut dreptul la Londra sa inscrie patru baieti si o fata. Pare putin birocratic acest sistem si poate indeamna unii sefi de federatii la selectii pe ochi frumosi si gene lungi. Pentru un alt fost mare campion, Nicu Vlad, care conduce destinele acestui sport in Romania, acest sistem a insemnat o proba de competenta. La Beijing, mai putin sentimental, Vlad a mers pe mana tinerilor desi altii poate ca aveau sanse mai consistente la medalii. Acolo au fost si Razvan Martin, si Roxana Cocos, care au urcat pe podium, peste patru ani. Nicu Vlad zice ca experienta capatata la Beijing a fost decisiva pentru prestatia celor doi la Londra. Si daca zice Nicu Vlad, sa-l credem. Dar sa credem ca si experienta pe care ar fi capatat-o Nicoleta Albu si Camelia Lupascu la Londra, ar fi prins bine peste patru ani, la Rio de Janeiro.