…si noi cu cine votam?

Poti alege un candidat liberal in asa fel incat sa fii sigur ca votul nu ajunge la cine stie ce patron de echipa de fotbal? Stampilezi un pesedist doar pentru ca nu e pedelist? – aparentele inseala: aproape jumatate din efectivul parlamentar si-a schimbat culoarea politica cel putin o data. Dai votul PDL doar ca sa faci in ciuda unui securist, unui plagiator si unui vorbitor fara fapte? Decizia e mai dificila ca oricand. Ca intotdeauna, va fi ales pana la urma raul pe care oamenii il vad in acest moment cel mai mic. Despre calitati precum valoare sau model de urmat nu are rost sa vorbim. Toata lumea le-a cautat in ultimii 23 de ani si, ca un facut, numai in tarile occidentale au fost de gasit.

Toate sondajele de opinie efectuate luna aceasta au cazut de acord asupra clasamentului de dupa scrutinul din 9 decembrie. Stim deja si ca, daca o formatiune politica reuseste sa ia peste 50 la suta din voturi, Parlamentul se largeste cu inca cel putin 50 de alesi, o cheltuiala in plus din banii nostri, dar care pare sa convina tuturor competitorilor: au mai multe sanse de intrare intr-un job de unde pot trage chiulul oricat, fara sa dea socoteala cuiva. Insusi presedintele Senatului a demonstrat asta. Asadar, raul cel mai mic care va castiga alegerile ar face un pustiu de bine sa nu ne coste scump. Macar atat.

Prezenta slaba estimata de sondaje (aproximativ 50 la suta), precum si numarul mare de nehotarati pot sa afecteze procentele. In 2008, la alegerile locale votasera cam 49 la suta dintre alegatori, iar la cele parlamentare – 39 la suta. Anul acesta, prezenta la locale a fost ceva mai mare: putin peste 56 de procente, nivel care ar confirma prognozele pentru scrutinul din decembrie. Asadar, raul cel mai mic care va castiga alegerile nu doar ca risca sa ne coste scump, dar va fi si ilegitim – conform rationamentului folosit de initiatorii referendumului de asta-vara: acel castigator va obtine doar voturile a jumatate dintre votantii veniti la urne in proportie de 50 la suta din efectivul total. Sa conduci o tara prin vointa a doar un sfert din electorat e o adevarata performanta. Procedeul care permite acest paradox (poate aberatie ar fi mai bine zis) se numeste democratie. Pana si Traian Basescu a adunat mai multe voturi impotriva sa la referendum!

Ca sa nu se faca de tot rasul sub laurii unei victorii atat de jenante, formatiunea aflata pe primul loc in sondajele privind preferintele de vot – si, in egala masura, si ceilalti participanti in competitia electorala – ar face bine sa se concentreze pe atragerea oamenilor la sectii. Pentru ca indiferenta populara a fost determinata nu doar de circul mediatic, ci si de imaginea negativa pe care si-au creat-o singuri politicienii. Intotdeauna, guvernul anterior a facut numai lucruri rele – spun cei care aflati la putere, la fel cum si opozitia se intrece pe sine zugravind o imagine cat mai sumbra celor care conduc tara. Pe fondul conditiilor socio-economice, mesajele ambelor tabere dezamagesc si mai tare populatia si ii erodeaza increderea inclusiv in institutiile statului. Asadar, raul cel mai mic care va castiga alegerile nu doar ca risca sa ne coste scump, dar va fi si ilegitim, iar – cel putin pana acum – mesajul sau nu aduce nimic nou. Chiar si asa, concluzia este una singura: mai bine ne exercitam votul, pentru ca altfel, parafrazand un mai vechi avertisment al presedintelui liberal, ni-l fura si pe asta.