Acasa, printre straini

Acasa. O notiune care, pentru marea majoritate a celor 861 de
copii ocrotiti in centrele de plasament ale Directiei Generale pentru
Protectia Copilului (DGPC) Bacau, nu mai inseamna demult mare
lucru. De fapt, pentru unii nu mai inseamna nimic. Citiva dintre ei
accepta, totusi, ca pe lume mai exista cineva care merita sa-i
spuna mama sau tata. Altii incearca sa-si regaseasca speranta in
mijlocul bunicilor, rudelor sau prietenilor, de aceea in vacante se
refugiaza in familie. Numarul celor care au plecat de Sarbatori din
centre nu a depasit, insa, 134 de copii. „Cei mai multi copii, in
special cei mai mari, refuza categoric sa plece din centru, pentru
ca nu au, practic, unde sa se duca. In cazul lor, comunicarea cu
parintii, daca acestia exista, e imposibila. De altfel, multi dintre ei
nu ezita sa-si invinovateasca parintii de faptul ca au ajuns in
centru. Cei care, totusi, pleaca la parinti, bunici sau alte rude sint,
cu precadere, copii cu virste ceva mai mici, carora li se face dor de
familie. Nici ei nu stau foarte mult acasa, pentru ca, mai
intotdeauna, conditiile nu se compara cu cele din centru, de aceea
nici nu se pune problema unei eventuale suferinte atunci cind se
intorc. Pentru multi dintre ei, familia e o chestiune destul de
abstracta si in foarte putine cazuri plecarile acasa in vacanta duc la
reintegrari in familie”, ne-a declarat Sorin Birladeanu, directorul
adjunct al DGPC. In plus, un sejur petrecut in familie nu inseamna
neaparat odihna, in conditiile in care cei mai multi dintre parintii
copiilor din orfelinat isi cistiga existenta muncind cu ziua si venirea
celor mici acasa inseamna o mina de lucru in plus.
Intr-un top al centrelor de plasament din care au plecat copii in
vacanta, conduce detasat, cu 48 de plecari dintr-un total de 245 de
copii, Complexul de servicii comunitare (CSC) nr. 5 din Comanesti,
urmat, cu 39 de copii plecati, de CSC nr. 8 Bacau. Interesant este
insa, faptul ca in clasament isi fac loc si complexele nr. 1 si 2 din
Bacau si nr. 3 Onesti, centre in care sint ocrotiti copii cu handicap.
Acestia nu sint, insa, doriti atit de propriile familii, cit de oameni
care sint legati sufleteste de micuti. „Sint asa-numitele familii de
week-end, care isi exprima interesul de a lua acasa, pe perioada
vacantei, dar si la sfirsit de saptamina, cite un copil. Avem cereri
de acest fel din Bacau si din Onesti, dar nu le dam curs decit dupa
o verificare extrem de minutioasa a familiilor in cauza”, a explicat
Sorin Birladeanu.
„Tata e singur si nu pot sa-l las”
Pe Constantin H. l-am cunoscut la fostul Centru de plasament nr.
2. Este unul dintre cei 39 de copii plecati in vacanta acasa. „Prima
zi am stat la tata, dupa care am stat citeva zile la un unchi si m-am
intors inapoi la tata pentru ultimele zile ale vacantei. Tata e singur
si nu pot sa-l las. Ma mai duc sa-l ajut la treaba”, spune baiatul de
14 ani. Recunoaste ca nu se da in vint dupa casa parinteasca. „E
mai bine in centru. Acolo nu sint conditii”, explica pustiul. De altfel,
dintre cei trei frati, e singurul care trece regulat pe acasa. Mihai,
fratele mai mare, o face destul de rar, in timp ce Lacramioara, cel
mai mare copil al familie, prefera sa stea, in putinele momente in
care se duce in satul natal, la unchiul ei. Chiar si asa, Constantin
nu-si acuza tatal. „Nu-l invinovatesc pe tata ca am ajuns in centru.
Asa a fost sa fie”, spune pustiul. Barbatului, ajuns acum la aproape
60 de ani, i-a fost, insa, mai usor sa-si dea odraslele la orfelinat in
momentul in care, in urma cu mai bine de zece ani, mama
acestora a iesit pe poarta si dusa a fost. Pentru copii, acesta mai
este doar o parte din singele lor. Si, eventual, un om care merita
sa-i arati macar un strop de mila. (Eduard CUCU)