Muzeul Crestinului din Tarita

In fiecare duminica dupa-amiaza, profesorul Constantin Marian, din satul Tarita – comuna Pirjol, deschide usa casei parintesti tuturor celor care vin sa-i cunoasca pasiunea de o viata. Doar intr-o singura camera, deocamdata, profesorul a adunat si a rinduit frumos icoane vechi si noi, obiecte de cult si carti bisericesti, deopotriva ale ortodocsilor si ale catolicilor din satele de pe Valea Tazlaului. Constantin Marian si-a intitulat modest lucrarea sa "un micro-muzeu al crestinului", dar ea are multiple valente si este rodul unei pasiuni pe care astazi o au la noi tot mai putini oameni.
Cautari la izvoarele istoriei
Din 1960, Constantin Marian – profesor de filologie in Tarita, astazi pensionar – aduna dovezi ale vietuirii oamenilor in satele din jur, intemeiate inca de pe timpul lui Stefan cel Mare. "Pasiunea – spune el – am mostenit-o de la bunicul meu, nascut in celalalt secol, si de la tata, amindoi oameni cunoscatori de carte, de la care am primele documente istorice. Tata a fost notarul satului. S-a stins acum trei ani si ne-a lasat casa veche de 73 de ani, una dintre putinele gospodarii taranesti autentice care se mai gasesc. Aici am adunat, an de an, obiecte de cult, dar si de etnografie si numismatica".
Desi familia Marian se trage din Ardeal, Constantin Marian este dornic sa cunoasa istoria satului in care s-a nascut. El este unul dintre putinii autori de monografii. In zeci de dosare stau documente vechi din timpul regilor Romaniei, copii din arhive si corespondenta purtata cu fiii satului plecati in toata lumea. Profesorul a stat de vorba pina acum cu zeci de familii din partea locului, carora le-a studiat arborele genealogic si le-a fixat originile. "Cel mai indepartat in timp – ne-a aratat Constantin Marian – este unul Ionas Adam. Continui sa stau si astazi de vorba cu satenii, dar cu cit sint mai tineri, cu atit constat ca stiu mai putin despre ei".
Profesorul din Tarita a trecut pragul multor biblioteci si arhive din tara si a adunat date pentru citeva monografii. Monografia satului Hemeieni – care in acest an face 530 de ani de atestare documentara – este gata. Gata sint si monografia celor 11 biserici din comuna Pirjol si monografia scolilor de aici, iar in lucru se afla monografia satului Pirjol si una "a oamenilor de seama" din partea locului.
Un muzeu in casa bunicilor
Ideea de a infiinta un "Muzeu al Crestinului" s-a implinit acum trei luni, cind acesta si-a deschis usa pentru public. "Am convenit cu sora mea mai mare, Emilia Milea, sa folosim in acest scop casa batrineasca – spune Constantin Marian. Intre timp s-a stins si ea, dar venea aici asa cum vii la un loc de reculegere. Am vrut sa fie si un loc de cultivare a spiritului, dupa posibilitatile noastre si cu material care ne apartine".
In muzeu intri firesc, ca acasa la bunici. Din curtea larga si inierbata, cu grajd si magazii innegrite de timp, urci pe prispa ingusta a casei si deschizi usa batrina din lemn, incuiata pe dinauntru cu obada. Dai intr-o camera cu miros de ceara de albine, cu scoarte vechi pe pereti si mobila din lemn masiv lucrata fin. Pe pereti, peste scoarte, icoane de lemn, argintate, cu rame incrustate, prinse firesc ca pentru rugaciunea zilnica a gospodarului. Pe mese si pe dulapul cu vitrina, alte iconite, multe de la Muntele Athos, aduse de un consatean care a fost acolo constructor de biserici. Intre ele, o statueta facuta de unul Rusei, mester din Hemeieni. De la maica Expasia, de la Agapia, profesorul Marian are o brosura cu rugaciuni vechi, iar alaturi un ceaslov ca din povestile lui Ion Creanga. Toate stau linga manuale de religie mai noi sau mai vechi si de doua carti cu autograful arhimandritilor Ilie Cleopa si Ioanichie Balan. Pe aceeasi masa, oua inchistrite in modele diferite, cumparate de prin talciocurile din zona. De la biserica veche din Hemeieni, Constantin Marian a luat bucati de mobilier, din catapeteasma si serafimi in diferite chipuri pictati si sculptati. Un prapor, o cruce din fier, alta cruce din lemn recuperata chiar dintr-un cotet de pasari, si doua candele completeaza inventarul muzeului.
Dintr-un loc de taina, Constantin Marian aduce, insa, ceea ce i se pare si mai valoros: icoane vechi pe lemn. Sint patru sau cinci mai mari, altele numai cit palma sau si mai mici. Unele au, poate, 80 – 100 de ani, altele si mai mult. Icoana Sf. Nicolae o are de la Anica lui Ion Spiridon Marian, nascuta in 1913 in Pirjol. Icoana i-a adus-o socrul ei, din Dobrogea, din judetul Dristor sau Caliacra, si este tot din 1913, de la un bulgar care atunci se afla in zona de ocupatie romana. Fiecare obiect are istoria lui, tinuta strict intr-un "catalog".
Profesorul ar mari spatiul de expunere, dar are nevoie de bani. Toata casa lui ar putea deveni, atunci, un muzeu complex, religios si etnografic, si cu piese rare de numismatica. (Petru DONE)