Caută 
3 MIN
Actionarii societatii Rafo Onesti – intre care statul detine majoritatea, cu 60% – au aprobat solicitarea conducerii rafinariei de a angaja un credit extern pentru finantarea activitatii economice. Actionarii au aprobat si conditiile in care acest credit sa fie accesat, dar solicitat dupa obtinerea unei garantii din partea Guvernului. Persoana imputernicita de societatea Rafo sa o reprezinte in relatiile cu firma finantatoare a fost desemnata a fi presedintele director general Toader Gaureanu, singurul abilitat sa o angajeze in relatiile cu tertii.
Guvernul a decis, inca din luna iulie, sa aprobe acordarea unei garantii guvernamentale de 80 de milioane de dolari societatii onestene. Rafo a incheiat un contract de imprumut cu Standard Bank Londra, pentru suma de 70 de milioane de dolari, imprumut garantat de stat. La vremea acordarii garantiei, directorul general al Rafo, Toader Gaureanu, aprecia ca toate conditiile de creditare obtinute de la partea engleza sint foarte bune: plata la 120 de zile, iar ratingul era chiar superior fata de cel al statului roman la creditul pentru emisiunea de Eurobonduri. In aceste zile, reprezentantii bancii londoneze vin la Rafo pentru negocieri in vederea creditarii. Cum Standard Bank Londra face parte din acelasi consortiu cu Glencore si Masefield – parteneri mai vechi ai Rafo -, ar fi de asteptat ca cele doua firme engleze sa aiba drept de preemptiune la cumpararea produselor Rafo, ceea ce ar face ca piata de desfacere sa fie asigurata.
Daca pina aici lucrurile par a fi pe fagasul normal si lesnicios, trebuie mentionat ca bancherii vor mai pune o mare problema in fata rafinorilor, pentru ca banii din credit vor insemna, de fapt, import de petrol, de care Rafo are nevoie ca de aer de doi ani si jumatate incoace. Aceasta problema comporta cel putin doua aspecte: una ar fi ce se va intimpla cu petrolul si cu produsele rezultate daca titeiul va ajunge la Onesti si va fi procesat, iar alta daca rafinaria va putea fi iertata de datoriiile la stat, datorii care, adunate cu altele, se ridica la 4,5 miliarde de lei. Nici un finantator strain nu poate fi atit de naiv incit sa creada ca statul roman va putea scapa din mina productia Rafo cind rafinaria este datoare vinduta. Lucru pe care il gindesc inclusiv firmele Masefield si Glencore.
Statul se face ca ploua
Cel mai dureros lucru este, insa, ca statul nu a acordat nici pina acum garantia solicitata de rafinori si promisa ferm acum doua luni. Lucrurile au sunat frumos si cam propagandistic, dar au avut mai ales rolul de a potoli spiritele printre salariatii care se cam agitau prin intreprindere. Guvernul Roman ramine inclestat in negocierile cu banca Mondiala si cu Fondul Monetar International, ca in atitea alte cazuri si probleme, si este greu de crezut ca cele doua institutii mondiale vor accepta un compromis de genul garantiei pentru Rafo. Sa nu se uite ca o alta garantie a statului, pentru Chimcomplex Borzesti, pentru o investitie cu credit strain care a salvat combinatul de la faliment (instalatia Soda M), este platita foarte greu de beneficiarul ei, iar statul da din buzunarul lui banii. Deci, Standard Bank va solicita, cu siguranta, reesalonarea datoriilor rafinariei din Onesti, in sensul platii datoriilor curente, cu perioada de gratie de sase luni pentru celelalte, timp in care Rafo ar putea, fiind in functiune, sa achite si diferentele. Rafo, una dintre cele cinci mari rafinarii ale tarii, produce (la capacitate – 3,6 milioane de tone de titei pe an) cit ar insemna peste 2% din Produsul Intern Brut al Romaniei si acopera o treime din valoarea productiei industriale a Moldovei.
Ceea ce cred chiar actionarii rafinariei este ca, in continuare, garantia statului este incerta. Prin urmare, creditul sperat de rafinori depinde aproape in exclusivitate de reesalonarea datorilor. Dar, pentru aceasta, Autoritatea pentru Privatizare – APAPS (principalul actionar la Rafo si reprezentanta statului) ar trebui sa aiba capacitatea sa impuna in Guvern o hotarire a acestuia cu privire la garantia pentru Rafo. ( Petru DONE)
