Un baiat de 17 ani a fost terorizat trei luni la o stina din Chiscani

Dupa cei 17 ani petrecuti numai in unitatile de ocrotire ale statului, Marian Calota a trecut in ultimele trei luni prin cea mai trista experienta a vietii sale. Despre familie sau locul nasterii sale, Marian nu stie nimic. S-a trezit din leaganul de copii in casa de copii si apoi a ajuns la Scoala Ajutatoare de Baieti, unde, in vara, a absolvit anul intii. "Absolvit" este un fel de a spune, intrucit Marian nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca. Desi nu cunoaste nici o litera, nu a fost niciodata corigent sau repetent, dupa cum ne-a spus. Dar baiatul nu a venit la redactia "Monitorului" pentru a ne povesti cum a trecut el prin scoala, ci prin ce a trecut in aceasta vacanta. Insotit de doi oameni de bine din localitatea Chiscani, care i-au dat haine si incaltaminte si cite ceva de mincare si l-au adus pina la "Monitorul", Marian ne-a declarat ca a parasit Scoala Ajutatoare nr. 14 printr-o intimplare. "Cind s-a terminat scoala m-am intilnit cu un taximetrist care mi-a spus ca are ceva de munca pentru mine, la o stina la Chiscani. M-a dus pina acolo si am vorbit cu un cioban, unul Ion, care mi-a spus ca-mi da 250.000 lei pe luna sa am grija de oile satului. Sefi de cird la stina erau Ionel Constantin si Gheorghe Radu. Timp de trei luni de zile am pazit oile si nu am vazut insa nici un ban. Portia de mincare pe care o primeam o inghiteam sub lovituri de bici si batjocura altor ciobani de la stina", ne-a spus baiatul.
La stina din Chiscani, Marian a suportat adevarate torturi si nu indraznea sa se plinga nimanui. Din cind in cind se mai refugia, plin de singe si cu hainele rupte, la SC "Celhart-Donaris" SA si le spunea salariatilor de la societatea aflata in vecinatatea stinei despre necazurile lui.
"L-am vazut de multe ori pe acest copil plin de singe si batut, cu hainele rupte si mizerabile si ne era mila de el. Il adaposteam in atelierul Sectiei Prepararea Apei si-i dadeam de mincare, pentru ca se vaita ca-l batea un alt cioban, Vasile, si nu-l lasa nici sa manince", ne-au declarat doi dintre angajatii societatii, care au preferat sa-si pastreze anonimatul.
Despre necazurile pricinuite de Vasile, un ciobanas de prin partile Vrancei, de numai 14 ani, si despre care cei din Chiscani nu prea stiu mare lucru, Marian Calota ne-a spus ca i-a facut viata amara. "Noaptea ma lega de miini si de picioare si ma batea pina ma umplea de singe. Odata m-a batut, m-a legat si a incercat sa-si bata joc de mine. Am tipat cit am putut, dar nu m-a auzit nimeni", isi aminteste cu amaraciune baiatul. "Intr-o alta noapte, m-a strins cu o funie de git si mi-a dat cu un fier in cap de nu am mai stiut de mine. M-a tirit pina la un canal de irigatii si vroia sa ma arunce in apa, sa ma omoare. Abia mi-am revenit si am reusit sa ma tirasc pina la paznicii de la ?Celhart-Donaris?, care m-au ajutat", ne-a mai declarat baiatul.
Dupa afirmatiile lui Marian Calota, nici seful de cird, Ionel Constantin, nu se purta mai bine cu el. "De cite ori ii spuneam sa-mi dea bani si mie, ma injura si nici nu vroia sa auda. La stina se purtau cu mine de parca eram sclav. Dormeam la un loc cu oile, sobolanii forfoteau peste tot si cind ceream de mincare, ma bateau in cap", ne-a mai declarat Marian. Satul de un astfel de tratament, baiatul s-a dus plingind la cei de la "Celhart-Donaris" si i-a rugat sa-l ajute, sa-l ia de acolo si sa-l duca inapoi la scoala, unde are asigurata portia zilnica de mincare si haine curate.
La Scoala Speciala nr. 14, baiatul era dat disparut
Oameni cu frica lui Dumnezeu, doi dintre angajatii societatii brailene i-au adus baiatului haine, l-au spalat si ieri l-au adus cu o masina la Braila. Primul drum l-au facut la "Monitorul", pentru a relata toata povestea lui Marian. Cu sufletul zdrobit de durerea suferita de Marian, Mihai C. si colegul sau de munca erau hotariti sa nu-l lase pe baiat pe drumuri. "Il ducem la scoala, ii lasam acolo haine, vorbim cu profesorii si directorul scolii si trebuie sa-l aducem pe drumul cel bun. Desi am si eu copii, sint hotarit sa-l ajut pe Marian. Sa-l iau la mine acasa simbata si duminica, sa-l scot in oras, sa-i duc cite ceva de mincare. Daca parintii lui l-au abandonat si nu are pe nimeni, daca la stina din Chiscani a fost tratat ca in jungla, nu inseamna ca acest suflet nu trebuie ajutat", sint de parere binefacatorii baiatului.
Cit timp Marian Calota se afla inca in redactia noastra, am contactat telefonic conducerea Scolii Speciale nr. 14. "Baiatul nu are pe nimeni. Este asistat al statului si a terminat anul intii cu situatia scolara incheiata, dar acum nu a venit inca la scoala. Am facut o adresa la Politie pentru a se interesa pe unde poate fi, dar nu stim inca nimic de el", am aflat de la directorul scolii, S. Antonescu. Cind a aflat ca Marian Calota se afla in afara oricarui pericol si ca in urmatoarele 15 minute ajunge la scoala, directorul Antonescu a rasuflat usurat si ne-a spus ca este binevenit.
Dupa o vacanta de cosmar, Marian Calota s-a intors la colectivul din care a plecat. Cu un zimbet trist, in care a adunat toata amaraciunea celor trei luni de suferinta, Marian se intreaba cum ramine cu cei care i-au pricinuit atita durere. "Nu stiu decit ca pe unul il cheama Vasile, iar pe celalalt cioban Ion. Nimeni nu stie mai multe, pentru ca pe nimeni nu intereseaza daca eu muream sau nu", este de parere baiatul. (Tudorita TARNITA)