De Pastele Blajinilor, mortii au mincat pe saturate

mii de galateni s-au inghesuit ieri in Cimitirul Eternitatea pentru a-si cinsti rudele decedate. putinii preoti rataciti printre morminte au fost "vinati" de credinciosii grabiti sa termine cit mai repede cu slujba de pomenire. amaritii s-au calcat in picioare ca sa prinda cite ceva de pomana. la ora prinzului, la cavoul parintilor lui Durbaca nu era nimeni. in schimb, rudele lui Frosa venisera sa-l pomeneasca pe fostul nas al lumii interlope galatene n
Intr-o singura zi din an, linistea mormintala a celui mai mare cimitir galatean este inlocuita cu o agitatie specifica mai degraba unui talcioc. Acest lucru se intimpla in duminica dinaintea Pastelui Blajinilor, cind crestinii vin aici sa imparta cite ceva de sufletul mortilor. Oamenii, cu sacosele incarcate de cozonaci si oua rosii, alearga de colo-colo in cautarea unui preot care sa le sfinteasca bucatele. In aceasta zi, cersetorii fac adevarate sprinturi printre morminte, dorind sa stringa cit mai multe traiste cu mincare.
Inca de dimineata, pe poarta Cimitirului Eternitatea au inceput sa intre zeci de galateni in straie de sarbatoare care carau dupa ei sacose cu cozonaci, oua rosii si bidoane cu vin. Inainte de a patrunde in interior, cei mai multi faceau un mic popas la intrare, acolo unde tiganii isi amenajasera "standurile" cu flori si luminari, dupa care ii rugau pe clopotari ca, in schimbul a cinci sute de lei, sa traga clopotul intru pomenirea mortilor lor.
Slujitorii Domnului, cele mai "vinate" persoane din cimitir
Dupa parcurgerea acestor etape obligatorii, fiecare se indrepta spre mormintele celor apropiati pentru a pregati slujba de pomenire. Aici, in timp ce o parte dintre membrii familiei "cosmetizau" cit de cit locul de veci si intindeau bucatele, ceilalti plecau in cautarea preotului. Pentru ca slujbele la biserici nu se terminasera inca, preotii prezenti la cimitir puteau fi numarati pe degetele de la o singura mina. Acest lucru i-a facut pe unii credinciosi sa lase deoparte solemnitatea caracteristica sarbatorii religioase care ii adunase la "Eternitatea" si sa se ia la harta. Nici nu termina bine parintele slujba la un mormint, ca imediat era apucat de sutana de vreo cinci-sase persoane care ii indicau locul unde sa inceapa o alta "citire". Ametiti de-a dreptul de puhoiul de lume, preotii insfacau in fuga "onorariul", care se invirtea in jurul sumei de 10.000 de lei, dupa care incercau sa faca ordine, cerindu-le oamenilor sa aiba rabdare, ca va ajunge si la ei. Cu toate acestea, credinciosii nu prea respectau rindul. Unul dintre cei ramasi mai la urma si care se tinea scai de vreo jumatate de ora dupa unul dintre slujitorii Domnului, a fost chiar apostrofat de nevasta sub ochii nostri, fiindca ii lasa pe altii sa se bage in fata: "Vezi, ma Vasile, ca ti-l ia altul! Ti-am zis sa nu-l scapi din ochi, ca se duce in alta parte! Pina aduci tu preotul, ne apuca noaptea!"
Preotul Liviu Rotaru obosise slujind
Intre doua pomelnice, parintele Liviu Rotaru de la Biserica Trei Apostoli ne-a spus ca in fiecare an de Pastele Blajinilor este "hartuit" de oamenii care vin in cimitir: "Eu ii inteleg ca se grabesc sa dea mai repede de pomana, dar nu am ce face. Poate dupa prinz, cind se vor termina slujbele la biserici, sa apara mai multi preoti. Eu mai stau vreo doua ore si plec, pentru ca deja sint obosit".
Alaturi de preot se afla un flacau din parohie care incerca sa-l protejeze cit de cit pe acesta in timp ce slujea. Baiatul ne-a spus ca anul trecut, de Pastele Blajinilor, in inghesuiala creata in jurul mormintelor, parintelui Liviu i-a disparut din buzunar un milion de lei, lucru de care acum incerca sa-l fereasca.
Cersetorii incarcau in sacose tot ce le pica in mina
Imediat ce preotii au terminat de sfintit bucatele, crestinii au inceput sa dea de pomana asa cum cere datina. In acel moment, ca din pamint a aparut o armata de cersetori cu sacose pregatite pentru "aprovizionare", in care, fara prea multe nazuri, incarcau tot ce li se oferea: felii de cozonac, oua rosii, drob sau chiftelute. Dupa ce-si faceau plinul, amaritii nu spuneau nici in ruptul capului "Bogdaproste !" pina nu ingurgitau si un pahar de vin de sufletul celui decedat. Scapati de asaltul amarastenilor, oamenii se apucau apoi sa manince si ei cite ceva si asa, in treacat, mai spuneau cite o gluma chiar la capatiiul celor adormiti.
Prietenii lui Frosa venisera sa-i cinsteasca memoria
Pe la unele morminte batea vintul, semn ca, probabil, rudele celor decedati urmau sa vina a doua zi, cind, potrivit calendarului ortodox, pica de fapt Pastele Blajinilor. La cavoul in care se odihnesc parintii primarului Durbaca nu se afla nimeni. Pina la ora prinzului, familia primului gospodar al orasului nu trecuse inca sa pomeneasca sufletele mortilor. Apropiatii fostului nas al lumii interlope galatene, Vasile Frosa, au tinut insa sa fie prezenti ieri la capatiiul acestuia. La mormintul care urmeaza a fi transformat intr-un adevarat monument funerar, prietenii lui Frosa au impartit bucate si au aprins luminari. Impacati cu gindul ca nici in acest an nu si-au uitat mortii si au respectat datina care spune ca, de Pastele Blajinilor, pe cealalta lume se prazmuieste la fel ca la Invierea lui Hristos, galatenii paraseau cimitirul revenind la grijile cotidiene. (Iulian GROSU, Gabi BEJAN)