Exista garantie dupa moarte?

* Ce ati prefera, ce v-ar placea mai mult si mai mult: o zi de luni frumoasa, calduta, vesela, insorita, cu pasarele, bobocei si floricele pe ramurele, sau o zi de vineri rece, viscoloasa, cu crivatul suierind pe la geamuri? Noi am alege prima varianta cu ochii inchisi – insa, daca stam cu ochii inchisi, nu mai putem vedea la televizor, asadar alegem tot prima varianta, dar cu ochii larg deschisi…

* Cu ochii holbati de uimire am stat si zilele trecute, cind ne-am uitat la mardeala de la Rapid-Steaua. Avem asa, o banuiala, ca unii suporteri din tribune au preferat sa aiba la ei brichete nu obisnuite (carora li se strica mecanismul si li se consuma gazul), ci traditionale, brichete cum aveau stramosii nostri, chiar stramosii stramosilor stramosilor nostri, brichete de colectie, de muzeu, brichete ramase de pe vremea descoperirii focului, brichete formate din doi pari, pe care fumatorul ii freaca unul de altul, ca sa aprinda iasca. Pesemne ca respectivul suporter fumator, vazind sportivitatea de pe gazonul verde, o fi hotarit pe loc sa se lase de viciu si si-o fi aruncat bricheta cit colo, fara a tine seama unde.

* Nu ne prea uitam noi la fotbal, nici la posturile motanului Felix, dar simbata ne-am uitat si la fotbal si la Antena1 simultan. Stiti cum se spune pe la cite o inmormintare sau pe la vreun parastas: „Nasol momentul, da’ misto coliva!". Asa si cu meciul: n-a fost prea bun jocul, ci doar rezultatul. Dupa aia, am intrat pe Internet, pe site-ul Gazetei Sporturilor, de curiozitate, sa rasfoim virtual comentariile: pe la 01.30, cind am plecat la culcare, erau cam 850 de postari! N-am vazut asemenea patimi incinse de la alegerile din 20 mai 1990 incoace! Desigur, cele mai multe dintre comentarii erau total nerecomandabile minorilor si se adresau domnului Becali, facindu-se referiri si la acele patrupede care ne dau lina, miei si cacareze. Ne-am amintit ca pe alte site-uri, cind se comenteaza pe vreo tema de politica, de-abia se aduna citeva zeci de postari. Deci, e clar, ne-am linistit: lupta pentru titlu sau impotriva retrogradarii a devenit mai importanta decit batalia electorala, deci e bine, intram in normalitate!

* A propos de intrarea in normalitate si de intrarea Romaniei in UE: de cind sintem europeni ni s-au intimplat si bune si rele – fiindca obrazul subtire, de membru UE, cu multa cheltuiala se tine. Produsele romanesti incep sa satisfaca, treptat, normele europene. Termenul "produse" este unul generos: el cuprinde inclusiv accesoriile de vesnica folosinta, printre care sicriele. Problema e ca, pentru a respecta standardele europene, un sicriu (racla, cosciug, copirseu, pardesiu de scinduri sau cum vreti sa-i mai spuneti), fiind considerat bun de folosinta indelungata, trebuie sa ofere garantie macar un an (daca nu chiar trei, cum se poarta in ultima vreme prin UE!) – si, in plus, sa fie insotit de un certificat de radiatii si umezeala. Ideea, la origine, ar fi ca daca repauzeaza vreun bolnav de ceva contagios, sa nu iasa virusii din groapa si sa-si faca de cap prin cimitir…

* Ceea ce nu prea pricepem noi la faza asta e treaba cu garantia de un an (sau chiar trei). Adica, daca dezgroapa careva mortul (asa, de curiozitate) si vede sicriul deteriorat, il poate duce la magazin pentru a fi schimbat cu altul nou, de acelasi model?

* Sau, mai rau: daca racla se strica in timpul utilizarii normale, respectind manualul de intrebuintare (redactat in mai multe limbi de larga circulatie), locatarul – mortul, mai exact! – poate suna la reprezentanta sa vina echipa de mesteri? In caz de defectiune, magazinul asigura piese de schimb si depanare la domiciliul clientului? Plus ca, pentru a ne incadra exact in normele europene, pe durata reparatiilor, clientul trebuie sa beneficieze gratuit de un alt cosciug similar. Oricum, treaba asta reprezinta, la urma urmei, o veste buna pentru mortii romani, care se vor bucura de un confort sporit si servicii de calitate, prompte, competitive, la un inalt nivel european! Saptamina fericita va dorim!