Vis rautacios…

Vecinii, in schimb, ramin aceeasi. E nevoie sa-mi reamenajez intreaga toaleta. Jos ma asteapta noile piese din care va fi compusa. Vecinele, galagioase, se ofera sa le care pe scari. Insa dupa citeva incercari renunta, obiectele-s grele, complicate. Atunci ramine solutia liftului! Numai ca aceste fragmente ciudate sint aplicate pe peretii liftului, si, ajuns la etajul meu, nu ma pricep sa le dezlipesc. Pina la urma reusesc.

Mai ramin doua piese importante, incastrate cumva in peretele liftului. Le desprind cu grija pe amindoua. Si trebuie sa le sui intr-un avion, ca sa ajung la destinatie cu ele. Pe aeroport ninge din belsug. Mama mea se intilneste cu o cunostinta. Un barbat cu parul roscat, parca portocaliu, care o imbratiseaza sub ochii mei uimiti si o saruta lung, lipicios (se vede clar, ca sub o lupa, cum li se scurge saliva pe la colturile buzelor!!!), o linge afectuos pe gura, pe pometii obrajilor, incurajat de docilitatea ei, de raspunsul ei patimas… Eu reactionez violent, ii dau tipului cu pumnii in cap, il imping la o parte, il izbesc cu virful pantofilor. Mama se resemneaza, nu zice nimic… In vis e o legatura strinsa intre mine si mama, un legamint incalcat de ea in favoarea acelui barbat, probabil amant… Desi ninge, e doar intr-o rochita de vara, subtire (o rochie verde, aproape stravezie, o are de la "ajutorul american", cind la Belcesti a sosit un vagon intreg cu imbracaminte si cu alimente, insotit de o tipa frumoasa, inalta, blonda, de la crucea rosie, care vorbea engleza… a ajutat-o pe mama sa probeze cele mai frumoase rochii, in dormitor… iar eu ma uitam la ele fascinat de rotunjimile impudice ale mamei, nejenata de prezenta mea, ba chiar cerindu-mi parerea: asta imi vine bine, Tuculuc? foindu-si fundul superb ca sa-i cada faldurile materialului fin pe indelete pe bucile de femeie de 33 de ani!) ce-i pune in evidenta sinii grei si fesele rotunde, despicate adinc.

E constienta de indecenta trupului ei si cauta sa ma imbuneze vorbindu-mi incetisor… scuzindu-se cumva… promitindu-mi sa doarma cu mine dupa masa, ca de obicei… stii tu, Tuculuc, doar te-am lasat de atitea ori, o sa fiu buna cu tine, dragul meu copilas… mami te iubeste dulce… ne jucam cu iepurasul cit vrei… totusi, indirect, aparind gesturile brutale, senzuale, ale barbatului acela. Observ ca avionul nu pleaca. Daca mai sint piese din noua toaleta in liftul aflat acum departe, la o margine a pistei? Ma duc sa ma incredintez ca am luat totul. Mama ramine cu necunoscutul, imi face semne insistente, nerabdatoare, plictisite de incapatinarea mea de a o privi, de a o "spiona"… sa inaintez, sa inaintez… Zapada a crescut, fiecare pas e un efort imens, transpiratia se scurge rece pe sira spinarii, din subsuori… ma dor incheieturile, in gitul uscat ma zgiriie ceva, cind respir adinc… Ma scufund in zapada. Ma lupt sa nu ma acopere nametii. In fine, sint aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseala.

Departe, mama se tavaleste pe jos cu rivalul meu, ridicindu-si picioarele albe in aer, mari, pline, carnoase… incaltate cu niste cizme negre ce-i inghit pulpele pina la genunchi, cum poarta cind se duce la scoala, prin noroi… parca e goala acum… ii zaresc si bratele, si umerii, coatele, degetele fluturind dezordonat… Nu-i mai pasa de mine… Ma sufoc. Si ma trezesc brusc!!!