Alegeri de şef de departament, la facultate – Momente vesele şi triste povestite de un cunoscut universitar ieşean

M-am întâlnit recent cu un economist – profesor la Finanţe – pe care îl cunosc din tinereţe, Viorel Varer pe numele lui. Un băiat isteţ, prea puţin recunoscut însă, afirma el frecvent, public şi academic, pentru calităţile-i intelectuale. Se aflase mereu în umbra unui confrate de-al său, Ghiocel Gader. Nu eram străin de faptul că, din motivul concurenţei cu Ghiocel, invariabil perdant pentru Viorel, Varer nu-l putea suferi pe Gader. Îl considera impostor, acuzându-l, pătimaş, că ar manipula lumea cu o pregătire finanţistă de suprafaţă, ascunsă totuşi într-o capacitate de eschivă şi disimulare extraordinară. În viziunea lui Viorel, respectiva capacitate îi adusese un nemeritat şi impardonabil succes lui Ghiocel. Când l-am văzut deunăzi, în parcarea Universităţii, pe colegul Varer, am ştiut imediat, că mă va aborda cu o nouă diatribă împotriva colegului Gader. Cei doi se luptaseră, în vremea pandemiei, pentru poziţia de director de Departament, iar Ghiocel Gader câştigase iarăşi, previzibil, în dauna lui Viorel Varer. Fără să mă salute cât de cât normal, Varer a şi trecut la invective contra lui Gader: „Bătrâne, finalmente, nu mai am nici o îndoială! Triumfurile constante ale ticălosului de Gader în faţa mea se bazează pe o singură şi o singură strategie – sinonimia. Am strigat asta, din rărunchi, în ultimul an, la toate şedinţele on-line cu membrii corpului profesoral din Facultate, ba chiar şi la susţinerile de doctorate, dar nimeni nu mi-a acordat minima credibilitate. Am primit dismiss ori remove de la coordonatorii întâlnirilor şi m-am trezit vorbind în pustiu, la pereţii camerei mele mai precis. Teribil de frustrant. De aceea, te conjur să mă asculţi, întrucât tu eşti filolog şi vei înţelege perfect ceea ce zic! Altă şansă de a-mi ţipa povestea nu mai am. Sunt Hamlet muribund, iar tu Horaţiu.” Am zâmbit prosteşte şi am luat, moale, expresia martirică a ascultătorului de profesie.

„Tipul este un pervers al diluării mesajului prin excesul de sinonime!” a urlat Viorel, întorcând privirile puţinilor trecători. „Te abureşte lexical, aşa cum şarpele te hipnotizează vizual, aplicându-ţi apoi lovitura mortală, când tu nu mai ai atenţia distributivă în stare de funcţiune, pentru a putea reacţiona. Fii atent cum şi-a ţinut speech-ul electoral la alegerile departamentale! Citez exact din memorie, pentru că aveam antenele nervoase întinse precum corzile de chitară. Am înregistrat discursul ipochimenului pe scoarţa cerebrală mai ceva ca un magnetofon sovietic Kashtan, din timpul adolescenţei noastre, pus în poziţia record – ’Dragi, iubiţi, preţuiţi, admiraţi colegi, prieteni, amici, colaboratori, am decis, hotărât, concluzionat că depunerea, includerea, introducerea candidaturii, concurenţei, competiţiei la funcţia, poziţia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, şef, lider de Departament, Colectiv, Catedră este, constituie, reprezintă un act, gest, atitudine, situaţie de normalitate, naturaleţe, firesc, în contextul, cadrul, circumstanţa provocărilor, greutăţilor, dificultăţilor, complicaţiilor prezentului, actualităţii, zilei de azi. Experienţa, viaţa, biografia, trecutul mă recomandă, susţin, propulsează pentrufuncţia, poziţia, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, şef, lider de Departament, Colectiv, Catedră. Mă ştiţi, cunoaşteţi, observaţi cu toţii, ca grup, colectivitate, comunitate, congregaţie de mulţi, numeroşi, multipli ani, luni, decenii, de mult, masiv, abundent timp, vreme, cronologie. De aceea, prin urmare, ca atare, aşadar, în consecinţă, deci, nu trebuie, e necesar, obligatoriu, determinant, imperios, decisiv ca eu, moi-même, în persoană, prin sine, însumi să vorbesc, articulez, deschid, măresc, extind, lărgesc gura, cavitatea bucală, mişc buzele, rostesc, gavaresc semnificativ, cu miză, cu greutate, important, amplu, vast, elaborat, detaliat, sofisticat.’”

Viorel Varer s-a sufocat. A tuşit cavernos, determinându-mă, făcându-mă, împingându-mă – ah! – să fac un pas în spate. A continuat ulterior: „Şi a încheiat nemernicul – ’Spun, zic, precizez, menţionez, îndemn doar, numai, decât votaţi-mă, alegeţi-mă, selectaţi-mă, electaţi-mă, ungeţi-mă!’ Ce crezi?! Mesmerizaţi de demenţa sinonimiei, l-au votat în unanimitate, omule! Sută la sută! Da, nu te mira, ameţit, nauseat, dezechilibrat, până şi eu l-am votat! Când să bifez numele alesului pe buletin, mi se învârteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie (probabil pentru că mă gândeam la o variantă în sinonime – Cronologia decedată şi-lungeşte corpul şi ajunge eternitate). Aşadar, haţ, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc să mă aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit să mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet. Numai că tu, Horaţiule, vei merge să-mi spui povestea!” Am adăugat: „Istoria, naraţiunea, intriga!”

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi