Când e bine să promoveze Politehnica

Încă de pe vremea primarului Nichita, probabil şi mai mult decât acum, performanţele echipei de fotbal a Iaşului se direcţionau pe anii în care aveau loc alegeri locale, mai exact, anii bisecţi. Politehnica era (cum este şi acum de altfel) o echipă mult iubită, iar Nichita ştia cum să ghidoneze mulţimea de suporteri a Iaşului într-o masă de manevră electorală. Nici în aceşti ultimi ani, această teorie nu a fost abandonată, deşi actualul edil, Mihai Chirica, dă semne că doreşte promovarea cu un an înainte de examenul de la urne. Deşi subsemnatul a fost unul dintre promotorii teoriei anilor bisecţi, acum premisele sunt diferite şi există multe motive de toate categoriile care concură la această supoziţie; că promovarea Politehnicii nu mai poate aştepta un an.

Mai întâi criteriul sportiv: după cum s-a menţionat în cotidianul nostru în nenumărate rânduri, Politehnica se înscrie mai mult ca niciodată parcă, în rândul pretendentelor la promovare. Poate mai puţin prin ea însăşi, pentru că sunt destui care spun că jocul echipei pregătite de Claudiu Niculescu nu prea convinge, ba chiar scârţâie pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale. Însă nu se arată prea multe contracandidate ale Iaşului, mai ales că Poli se bucură de o susţinere considerabilă de la bugetul local. Însă CSA Steaua n-are nici acum drept de promovare şi – conform reglementărilor – nici nu se va găsi portiţă de scăpare, nefiind posibilă obţinerea acestui drept decât la un început de sezon. Marota „la noi se poate întâmpla orice” nu se mai leagă, semn că începem, cu paşi târâiţi, să intrăm în rând cu lumea. Sloganul „Armata e cu noi” a murit în 1990, la loviluţie şi sunt voci serioase din staff-ul militar care nu prea mai sunt dispuse să meargă cu Talpan până la moarte şi dincolo de ea. Dacă ar putea promova, CSA Steaua ar fi una dintre favorite, în situaţia actuală. Cu toate eforturile care se fac, este extrem de greu de crezut că Dinamo se va da de trei ori peste cap şi se va transforma, ca un bănuţ lucitor frecat cu lână, într-o candidată redutabilă. Poate nu va mai fi acelaşi gen de umilinţe pe teren propriu ca acelea cu Oţelul Galaţi & Unirea Dej, dar nici nu se poate recupera un ecart valoric consistent. La Galaţi şi Braşov sunt ambiţii mari de revenire în elită, dar anul acesta nu poate fi decât unul din rodaj, Concordia Chiajna sau Gloria Buzău par în cădere, iar de Timişoara nu poate fi vorba încă. Existând două locuri direct promovabile şi alte două de baraj, condiţiile sunt propice în acest sezon, pentru că în cel viitor nu se poate şti. A lăsat totul pe seama anului bisect 2024 este, deci, riscant, mai ales că multe formaţii cu susţinere locală vor încerca să mărească strocul.

Conjuncturile au deci rol important. Este suficient ca la Dinamo să apară alte surse importante de venit şi lucrurile se pot schimba decisiv, dar tot în anul bisect. Până atunci, doar echipa din Ciuc (Csikszereda după denumirea exactă) se poate considera favorită, apoi Unirea Slobozia, alături de Poli Iaşi.

Nu putem trece peste factorul politic, esenţial mai mult decât ar merita în fotbalul românesc. Gurile „bune” spun că având în spate cele mai puternice forţe politice ale momentului, Chirica nu poate fi învins în alegeri. Iar mulţi dintre foştii săi oponenţi, la perspectiva unei soluţii neplăcute la Palatul Roznovanu,merg cu Chirica de spaima altor fantome pe care le credeam trecute de bariera raționalului.. Pe de altă parte, nu putem uita şi ce spun „gurile rele”, ce fac referinţe la situaţia juridică cel puţin delicată a edilului căruia o lovitură de imagine cum ar fi promovarea Politehnicii i-ar fi de folos. Cu condiţia să aibă loc cât mai repede. Adică, tot anul acesta!

Trăgând linie şi adunând, promovarea nu trebuie ratată în acest sezon. Dacă la iarnă, scârţâielile din echipă vor deveni mai disonante, se pot face reglaje fine la nivel de jucători sau chiar la antrenor. Dacă nu, cu atât mai bine!