Doi mari actori care ies din scenă pe uşa mică din spate. Analiza tăioasă a unui cunoscut intelectual ieşean

Alain Delon are 88 de ani, iar în iulie 2019 a suferit un AVC care a lăsat sechele (e o situaţie asemănătoare cu cea prin care a trecut Jean-Paul Belmondo). Actorul are trei copii: Anthony, 59 de ani, rezultat din căsătoria cu Nathalie Delon, Anouchka, 34 de ani şi Alain-Fabien, 30 de ani, a căror mamă este manechinul olandez Rosalie von Breemen. De vreo trei decenii Alain Delon avea lângă el o doamnă de companie, japoneza Hiromi Rollin. Cum, după toate aparenţele, starea actorului s-a înrăutăţit, între cei care i-au stat în preajmă a izbucnit un război feroce, cu acuzaţii teribile şi acţiuni în justiţie. În vara anului trecut, fraţii depun plângere împotriva lui Hiromi, pe care o învinuiesc că profită de slăbiciunile fizice şi intelectuale ale lui Alain Delon. Hiromi depune şi ea plângere, declarând că actorul e împiedicat, de copii, să beneficieze de o îngrijire adecvată. Procurorul a clasat, în urmă cu două săptămâni, plângerile, dar conflictul nu a dispărut. Ba chiar s-a agravat, fiindcă a început o luptă fratricidă: Anouchka îşi acuză fraţii că l-au împiedicat pe tatăl lor să continue un tratament care îi făcea bine, fraţii îşi acuză sora că vrea să-l ducă pe bolnav în Elveţia nu pentru tratament, ci pentru a beneficia, în condiţii fiscale avantajoase, de moştenire.

Pentru că, aici se află cheia conflictului, Alain Delon este un om bogat. A câştigat enorm din filme, din publicitate, a investit banii în mod inteligent. Se estimează (nu se ştie cifra exactă) că averea lui e pe undeva între 50 şi 250 de milioane de euro. Are apartamente la Geneva şi două domenii în Franţa, dintre care pe cel din localitatea Douchy, din Val-de-Loire, l-a cumpărat şi construit pe când trăia o poveste de iubire cu actriţa Mireille Darc. Domeniul are 120 de hectare, dotări moderne, e locul în care Delon trăieşte şi unde a hotărât, prin testament, să fie înmormântat. Relaţiile cu cei doi băieţi au fost complicate, Anouchka este preferata lui, ea va moşteni, tot prin testament, 50% din avere, fiilor le vor reveni câte 25%.

Este evident că urmaşii lui Alain Delon au ajuns să se urască din pricina moştenirii. Spectacolul oferit e cu atât mai trist cu cât e public, meschinăria şi mizeria umană sunt etalate în văzul tuturor. Iar marele actor a rămas singur, la fel cum era într-unul din minunatele sale filme, Samuraiul, o capodoperă, alături de Ghepardul, de Rocco şi fraţii săi, şi de încă altele, adică de filmele care păstrează imaginea adevăratului Alain Delon.

Celălalt monstru sacru al cinematografului francez trece şi el printr-o perioadă neagră. Are, pe numele său, trei plângeri pentru agresiuni sexuale, 13 femei l-au acuzat, în presă, de violenţă. Ştim bine că nu e un caz izolat: după campania MeToo s-au înregistrat multe situaţii când femei au reclamat că au fost agresate de personalităţi cunoscute – actori, cineaşti, scriitori etc., –, faptele incriminate petrecându-se într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Dar la Depardieu a intervenit un factor agravant. Pe 7 decembrie o televiziune a difuzat un reportaj în care actorul făcea glume cu tentă sexuală, glume e mult spus fiindcă erau doar vulgarităţi fără haz. Reportajul a stârnit scandal, dar, cum bine observa cineva, nimeni nu s-a scandalizat că în filmuleţul respectiv Depardieu se afla în… Coreea de Nord, legitimând astfel implicit o dictatură comunistă sinistră, după ce în urmă cu ceva timp era în mare prietenie cu Putin şi cu Rusia putinistă. În apărarea lui Depardieu a sărit – surpriză! – însuşi preşedintele Macron, care – reacţionând la propunerea ca actorului să i se retragă Legiunea de Onoare – a spus că, până ce justiţia îşi va spune cuvântul, funcţionează prezumţia de nevinovăţie. A fost şi un apel al unor personalităţi din zona artistică, apel care a stârnit controverse şi fost dezavuat ulterior de câţiva dintre semnatari. Opinia publică e însă majoritar defavorabilă lui Depardieu şi au apărut primele semne că filmele lui vor fi boicotate.

Or, este de notorietate faptul că Depardieu e alcoolic, iar remarcile lui de prost gust din reportajul incriminat ar indica mai degrabă că e atins şi de senilitate. Rămâne, pentru mine cel puţin, de neînţeles de ce a fost realizat acel reportaj şi de ce a fost apoi difuzat. Depardieu, şi el un imens actor, iese prost din această poveste, dar o mare parte din vină au cei care au profitat de slăbiciunile lui. Şi în acest caz trist spectacol, tristă ieşire din scenă.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor