Caută 
5 MIN
Atenţie la tipul de lentile pentru care optaţi atunci când aveţi nevoie de ochelari. Și tipul de ramă este important la fel ca şi cunoaşterea regulilor de purtare şi îngrijire a ochelarilor. Aflaţi mai multe din articolul următor.
Prof. dr. Dănuţ Costin. şeful Clinicii de oftalmologie din cadrul Spitalului de Neurochirurige Iaşi:
„Persoanele care doresc să-şi omande ocelari cu lentile progresive trebuie să cunoască câteva detalii înainte de a alege ochelarii. Aceste lentile înglobează mai multe dioptrii. Nu au linii de separare, dar există o mică porţiune care separă lentilele. Trecerea se face treptat/gradual ca la un degrade de culori, adică de la o dioptrie de la distanţă, la dioptria de aproape. Majoritatea lentilelor progresive au şi ele problemele lor specifice. Din cauza faptului că lentila progresivă are în componenţă suprafeţe optice diferite (o lentilă progresivă este de fapt o îmbinare a mai multor lentile), imaginile periferice apar distorsionate, iar câmpul vizual este mai mult sau mai puţin îngustat. Apare practic o limitare de câmp lateral, dar în schimb pacientul are o vedere central foarte bună. De aceea, trebuie educat pacientul cum să privească ca să-şi lărgească câmpul vizual lateral. În ceea ce priveşte rama, nu este indicat ca la acest tip de lentile să se pună o ramă îngustă. O astfel de ramă poate impune tăierea din lentilă, exact din zona activă dioptrică a lentilei. Lentilele progresive se montează pe rame medii spre mari. Mai trebuie ştiut că obişnuirea cu lentile progresive, necesită un anumit timp de acomodare. Şi că astfel de lentile se recomandă unui pacient obişnuit să poarte ochelari, abia după ce a purtat o periodă de timp o altă pereche de ochelari.
Prima pereche de ochelari: ce tip de lentile alegem?
Dacă pacientul este la primul ochelar, e recomandat să se aleagă lentile monofocale – doar pentru aproape şi/sau pentru distanţă. Mai ales dacă e la primul ochelar şi pacientul nu are nici o experienţă legată de acest mod de corecţie al vederii. El trebuie să-şi formeze nişte reflexe privind purtarea ochelarilor. De exemplu, o persoană de 40 de ani care are nevoie de lentile pentru aproape, pentru citit: în momentul în care pune ochelarul trebuie să-şi regleze distanţa focală. Trebuie învăţat să aducă textul în faţă până când îl vede clar. Înainte de a purta ochelarul, el era obişnuit să îndepărteze textul. Distanţa de lectură fiind de 30-33 centimetri, din momentul în care începe să poarte ochelarii pentru aproape pacientul trebuie să apropie textul atunci când citeşte. Asta se face prin repetiţie şi astfel se formează reflexul. Lentielele monofocale corectează fie vederea pentru aproape, fie vederea pentru distanţă. Se recomandă lentile monofocale atunci când pacientului i se prescriu pentru prima dată ochelari. Astfel, el se poate obişnui cu purtarea de ochelari şi îşi crează acele reflexe legate de manevrarea, purtarea şi îngrijirea corectă a ochelarilor. Atenţie: ochelarii pentru distanţă trebuie purtaţi mereu, iar cei pentru aproape doar atunci când citim, lucrăm la calculator. E indicat ca rama să fie adaptată lentilelor prescrise şi faciesului pacientului.
Ochelarii bifocali: înlocuieşte varianta cu două perechi de ochelari (una pentru distanţă şi cealaltă pentru aproape) şi face tranziţia către lentilele progresive
În jurul vârstei de 40 de ani, majoritatea oamenilor încep să se folosească de ochelari, fapt datorat unui început de îmbătrânire fiziologică a ochiului, cunoscut şi sub numele de «presbiopie». Cei care nu au purtat ochelari niciodată, sunt nevoiţi să îndepărteze ziarul peste distanţa normală de 40 cm faţă de ochi. Purtătorii de ochelari pentru citit remarcă înceţoşarea vederii pentru obiectele situate la mică distanţă, lentilele monofocale pe care le au nemaifiind suficiente pentru a pentru a citi paginile scrise cu caractere mici. În această situaţie, este necesară utilizarea a două perechi de ochelari: una pentru distanţă şi cealaltă pentru apropiere, acest lucru fiind de multe ori obositor. Lentilele bifocale au fost concepute pentru a corecta vederea la apropiere şi la distanţă cu ajutorul aceleiaşi lentile. Au două zone pe aceeaşi lentilă:de distanţă şi aproape. Partea de sus este pentru vederea la distanţă, iar cea de jos este pentru vederea de aproape. Se pot vedea cele 2 părţi ale lentilei, pentru că există o linie ce le desparte. Pot fi astfel purtate permanent, adaptând înclinaţia ochilor în interiorul lentilei în funcţie de necesitate. Astfel nu mai suntem nevoiţi să purtăm două perechi de ochelari şi să le schimbăm în funcţie de necesităţi. Lentilele bifocale se montează pe rame medii spre mari. Ochelarul bifocal este recomandat şi ca o soluţie de tranziţie între soluţia cu două perechi de ochelari (una pentru distanţă şi cealaltă pentru aproape) şi o pereche de ochelari progresivi.
Prescripţia de ochelari trebuie precedată de o investigare completă
Înainte de a fi prescrisă un anumit tip de lentilă este foarte important ca pacientul să fie investigat complet. Problemele cu vederea pot fi cauzate nu doar de un viciu de refracţie, ci şi de alte afecţiuni. Poate exista un viciu de refracţie, dar pot exista şi leziuni ale retinei sau ale nervului optic care împiedică vederea. În afară de măsurătorile pentru viciile de refracţie, trebuie efectuate şi alte investigaţii care să excludă leziuni ale fundului de ochi, ale segmentului anterior, o presiune intraoculară sau o cataractă incipientă etc – acestea pot crea fluctuaţii ale vederii. Este obligatoriu de făcut o examinare completă mai ales prima dată când vine să-şi facă ochelarul. De asemenea, pacientul trebuie cunoscut şi din punct de vedere general, al existenţei altor boli care pot cauza probleme cu vederea. Un diabetic poate avea variaţii de refracţii din cauza variaţiei glicemiei. Dacă se pune ochelarul înainte ca acesta să-şi regleze glicemia, pot apărea probleme. Vorbim deci nu doar de o simplă măsurătoare şi prescripţie de ochelari, ci de o investigare completă, mai ales atunci când persoana este la prima pereche de ochelari. Investigarea completă are un rol esenţial şi trebuie efectuată anterior prescripţiei de ochelari. În funcţie de aceste date, medicul oftalmolog stabileşte dioptriile şi sfătuieşte pacientul ce fel de ochelari i se potrivesc. Pacienţii trebuie să înţeleagă şi să accepte sfatul oftalmologului. Bineînţeles dacă vorbim de un pacient cu o cataractă incipientă, cu leziuni de fund de ochi, cu risc de glaucom sau de un hipertiroidian care are stări nevrotice, nu îi poţi recomanda un ochelar progresiv. În astfel cazuri, sunt mai indicate două perechi de ochelari: una pentru distanţă şi una pentru aproape“.
Publicitate și alte recomandări video
