Mesajul pacifist al românilor: „Lăsaţi-ne în pace!”

Distanţa de la Constanţa la ruşi e chiar mai mare decât cea de la ruşi la Constanţa, fiindcă durează mai mult să ajungi din Constanţa în Crimeea, ca turist, decât din Crimeea în Constanţa, ca paraşutist (o rachetă ajunge şi mai repede). E şi mai puţin din Transnistria până la noi: cu un tanc bun faci distanţa în nici două ore, că nu aştepţi la vamă! Deşi e iarnă, vremurile sunt fierbinţi, iar lumea s-a panicat; totuşi, treaba nu-i chiar atât de groaznică şi, în caz de ceva, putem face faţă onorabil:

 *         *         *

Dacă dau ruşii, întâi de toate am putea face focuri pe dealuri, cu fum mult, ca să dăm şfară în ţară; cum nu există fum fără foc, pe la noi nu prea există nici foc fără grătar cu mici, ceafă şi cârnaţi, deci toată treaba va începe într-o notă de veselie. Mulţi români vor încerca să fugă în munţi precum strămoşii lor, odinioară, aşa că se vor forma cozi de zeci de kilometri pe şosele, pe unde nu se va putea strecura nici şenilă de tanc de jucărie. Unii ajunşi la destinaţie vor forma "rezistenţa din munţi", cu grupuri prin toate staţiunile montane, şi vor începe deja instrucţia militară pe skiuri, în frunte cu domnul preşedinte, în timp ce alţii vor constitui trupe de elită: vânători de munte, pescari de munte (la păstrăv), braconieri de munte şi hoţi de lemne de munte.

 *         *         *

În paralel, eventualii invadatori vor descoperi cu jale că tancurile lor au fost testate / fabricate doar pentru teren accidentat, nu şi pentru şoselele din România, în care îşi vor rupe şenilele; tot ei vor afla cât de repede poate fi demontată pe bucăţi, urcată în căruţe şi făcută să dispară orice maşinărie de luptă, oricât de modernă, în vreme ce comandanţii lor îşi vor trage cu pumnii în cap, regretând că s-au luat după sursele oficiale şi şi-au închipuit că autostrăzile alea, pe care au încercat să invadeze, chiar există în realitate. Rămaşi fără adăpostul blindatelor, soldaţii vor avea de înfruntat haitele de câini maidanezi şi urşii tomberonezi…

 *         *         *

Pentru a contribui la efortul aliat românii vor oferi ce au mai bun ca dotare: cum, pe partea aviaţiei, nu prea avem escadrile şi piloţi, vom trimite, pe partea indendenţei, espadrile (uşoare, comode, în care nu transpiră piciorul) şi chiloţi (buni, din bumbac). N-avem nici portavioane, dar am putea expedia portţigarete, portjartiere, portofele şi nişte portbagaje pline cu bidoane de vin, sacoşe cu caş şi hălci de slănină, care sunt binevenite oricând. Deoarece stăm bine cu artileria, la câte tunuri s-au tras în ţară, le putem trimite fără probleme sute de baterii de vin roşu, alb şi rose, plus damigene de căpşunică şi, fiindcă omul chiar şi în timpul luptei mai face pauze, ca să-şi mai tragă sufletul, putem adăuga la tot efortul nostru o fanfară cu repertoriu divers, precum şi o companie de dame de companie…