Tendinţe (II)

Comparând mai multe sondaje electorale, ajungi rapid la concluzia că nu procentele din dreptul partidelor caracterizează cel mai bine scena politică, ci dinamica acestor procente. Realitatea se exprimă plenar în curbe, în grafice, nu în nişte cifre seci care pot fi umflate ori diminuate după cum doreşte comanditarul. În spatele manipulărilor se ascunde întotdeauna o fărâmă de adevăr, la fel cum în fiecare rău există mereu, amăgitoare, şi o doză de bine.  

După ce am văzut că, în cazul partidelor de la putere, PSD creşte în intenţiile de vot, iar PNL scade, să tragem cu ochiul şi spre opoziţia formată din AUR şi USR.

AUR stă tot mai bine în sondajele de opinie. Atuul formaţiunii rezidă în comunicarea directă cu propriul electorat prin intermediul reţelelor sociale. Suporterii lui George Simion participă live la tribulaţiile liderilor partidului şi împărtăşesc impresia că sunt la un pas de o nouă revoluţie. Dar este o revoltă care vrea să distrugă, nu să construiască. E revanşa conspiraţioniştilor împotriva ştiinţei şi a bunului simţ. Câtă vreme vor exista pandemia de Covid-19 şi popi care să vorbească despre vaccinul lui Satan, vom întâlni şi „creştini” de genul ăsta.  

Apoi, AUR este trasă în sus de propria agresivitate. Să recunoaştem: câţi români ar fi cu adevărat revoltaţi dacă Simion i-ar scăpa un cap în gură lui Ciolacu? Ori lui Cîţu? Sau oricărui parlamentar al puterii? (Dar auriştii par mai degrabă fixaţi pe USR şi pe Arafat, ceea ce dezvăluie un plan diferit!) Această violenţă abia mascată place multora, fiindcă este în deplin acord cu violenţa din societate, unde infractorii din justiţie, din poliţie, din politică fac legea.

Pe de altă parte, USR se află de vreo doi ani pe o pantă descendentă, părând incapabil să-şi revină. După rezultatele excelente de la „europenele” din 2019, odată cu ieşirea din găoace, useriştii au dezamăgit teribil. În locul unor oameni politici de alt soi, am descoperit (cu excepţiile de rigoare) aceiaşi limbuţi lipsiţi de proiect, de carismă, de soluţii, de caracter, de curaj, de fler politic. Nu m-aş mira defel ca, la anul, ori în 2023, după o ceartă fatală între PNL şi PSD, useriştii să se întoarcă la guvernare ca să ne salveze încă o dată! Şi să dispară complet din peisaj după alegerile din 2024!   

Singura şansă a acestui partid este ca, în următorii ani, să-şi facă temele, să-şi primenească rândurile şi să-şi clarifice poziţia ideologică. Cine sunt şi ce vor useriştii? Ce aduc nou în viaţa politică? Cum vor ei să schimbe România?

Dacă, înainte de apariţia AUR, USR domina, spre enervarea pesediştilor, reţelele sociale, acum nu mai ştie cum să ajungă la sufletul tinerei generaţii – fiindcă tinerii formau şi încă formează majoritatea electoratului formaţiunii. Încercarea de a cuceri alte teritorii sociale printr-un discurs populist s-a soldat cu un eşec.   

Deşi unii lideri ai USR au studiat în străinătate, ei nu au înţeles mecanismele prin care ţările occidentale au ajuns la bunăstare şi civilizaţie. Legea (dreaptă, dar cu cât mai dură, cu atât mai bine!) se respectă fără crâcnire, nu se negociază.

Pentru un popor care, în proporţie zdrobitoare, nu respectă regulile fiindcă statul însuşi îşi bate zilnic joc de ele, mesajul anticorupţie rămâne cel mai eficace vehicul electoral. Cu o condiţie: să foloseşti ranga, nu talanga! Dar ai nevoie de oamenii potriviţi pentru o asemenea luptă titanică.

Prin 2008-2010, am cunoscut politicieni care plângeau cu sughiţuri de groaza DNA! Şi nu pentru că erau nevinovaţi!