UMF celebrează 130 de ani de la naşterea lui Grigore T. Popa. Cine a fost acesta?

„Un orfan sărac dintr-o Românie în prag de dezvoltare a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciaţi neuroanatomişti ai secolului al XX-lea. Un fost student, care nu avea cu ce să se îmbrace iarna şi care a locuit în chilia unui călugăr, a ajuns în preajma marilor personalităţi politice şi ştiinţifice ale primei jumătăţi a veacului trecut. Un copil care păştea oile avea să descopere legătura dintre sistemul nervos şi cel endocrin şi să fie considerat drept unul dintre fondatorii neuroendocrinologiei.

Un tânăr căruia soarta nu-i oferise la început decât o lume dură a devenit cel mai iubit profesor din România şi mii de oameni erau adunaţi pentru a-l asculta oricând ţinea o conferinţă publică”, a scris Richard Constantinescu. Grigore T. Popa a trecut prin Marele Război, a fost prigonit de legionari, afectat ca toţi românii de criza financiară şi dictatura comunistă, fără a face vreodată un compromis, conform lui Constantinescu.

Istoria îl consemnează ca fiind unul dintre cei mai importanţi pedagogi din perioada interbelică în România şi cea mai mare personalitate din spaţiul românesc în spaţiul românesc în domeniul psihologiei. A fost unul dintre cei care l-a promovat pe un alt celebru cercetător român – George Emil Palade, în laboratoarele din SUA. „Grigore T. Popa a purtat un dialog constant şi fructuos cu marile personalităţi ale ştiinţei mondiale din vremea sa.

Era invitat să susţină conferinţe pe teme de neuroanatomie în marile centre universitare din lume şi să lucreze în cele mai importante laboratoare din Europa şi Statele Unite. Referinţe la opera sa ştiinţifică se găsesc în majoritatea tratatelor medicale din vremea sa, iar contribuţiile sale figurează în panoplia celor mai importante realizări medicale ale secolului al XX-lea”, mai punctează cadrul didactic ieşean.