Ce spun specialiştii ieşeni despre propunerea de a nu mai da coroniţe elevilor la sfârşit de ani

Prof.dr. Constantin Cucoş, fost director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, afirmă că învăţământul trebuie să stimuleze şi să aprecieze deschis performanţa, realizarea şi avansul fiecărei persoane. „Statornicirea şi admiterea unui sistem de premiere în şcoală este în consens cu nevoia statornicirii unui cadru stimulativ pentru un etos meritocratic în care fiecare să conştientizeze care îi este valoarea sau rangul dintr-un anumit punct de vedere. Şcoala trebuie să ne înveţe că fiecare dintre noi suntem diferiţi – unii pot mai mult, alţii mai puţin, cel puţin din anumite puncte de vedere.”, explică prof. univ. dr. Constantin Cucoş. „Va fi o problemă legată de criteriile de departajare. Trebuie mizat pe un sistem cumulativ, în care să conteze atât rezultatele la evaluările formative, pe parcurs, cât şi cele realizate la final de modul sau an şcolar, prin aşa-zisele teste standardizate.”, spune el.

Cadrul universitar mai explică şi că premierea tuturor, fără nicio diferenţiere, este o valoarea nerealistă, nesănătoasă şi păguboasă. Cu toate acestea, a folosi premierea pentru a segrega sau înjosi, iarăşi nu este indicat. „Dincolo de clasamentele generale aş sugera şi premieri particularizate, funcţie de competenţe demonstrate diferenţiat de către elevi al diferite discipline. Unii pot lua premii la matematica, de pildă, alţii la literatură sau sport. Aş opta pentru evidenţierea şi premierea elevilor buni şi foarte buni, pe ansamblu, dar şi diferenţiat, funcţie de abilităţi şi performanţe manifestate la nivelul unor discipline sau activităţi şcolare.”, explică acesta.

Efectele negative apar în modalităţile de organizarea a premierilor, nu în evenimentul în sine.

Prof. univ. dr. Constantin Cucoş mai explică că festivismul este încurajat de cele mai multe ori de unii părinţi. „Legat de abuzul ritualist, festivism şi deturnarea acestui moment – de altfel normal – de întărire şi recunoaştere a realizărilor elevilor, voi spune că este şi aceasta o realitate, din păcate, prezentă, încurajată de părinţi, chiar de cadre didactice, prin care acest episod se transformă într-o ocazie de auto-atribuire de merite sau aşteptări de recompense, de competiţiei între părinţi sau chiar profesori, de vizare a „micilor atenţii”, în gesticulaţii nedemne pentru un adevărat dascăl. Fetişizarea acestui episod conduce la efecte negative de aceeaşi amploare precum şi eliminarea lui definitivă. În fond nu premierea ca act trebuie pusă în chestiune, ci abuzul de premiere, adică felul cum se concretizează şi se „pune în act” acest eveniment de ratificare şi clasificare valorică a copiilor.”, explică acesta.

Unii învăţători din mediu şcolar ieşean nu susţin scoaterea premierilor deoarece, susţin aceştia, nu au întâlnit elevi care să spună că au fost traumatizaţi de această practică. „Acum am clasa a III-a şi i-am întrebat cum se simt în legătură cu premierea? Au zis că se bucură şi că o văd ca o festivitate, o petrecere. Contează cum livrezi informaţia către ei. Dacă îi cerţi şi le spui că nu sunt suficienţi de buni pentru a luat cât a luat şi colegul, normal că se vor simţi inferiori acestuia. La noi, şi sunt sigură că în multe clase, nu a fost niciodată vorba de a le spune că nu sunt suficienţi de buni, ci le explicam că mai au de învăţat, că trebuie să ne bucurăm de reuşita colegilor şi să îi luăm ca exemple. Să ştiţi că generaţiile s-au schimbat şi elevii, oricât de mici ar fi, înţeleg lucrurile acestea chiar şi atunci când nu stăm să le explicăm. Poate acasă sunt comparaţi cu alţii, dar noi încercăm de fiecare dată să realizăm doar o competiţie sănătoasă între ei.”, a explicat un învăţător.

Ce spun părinţii ieşeni?

În ceea ce priveşte părerile părinţilor, acestea sunt împărţite. Unii părinţii nu susţin iniţiativa eliminării premierilor şi spun că munca unui elev trebuie să fie apreciată. „Competiţia trebuie să existe, nu trebuie să spunem că nu ne plac aprecierile doar pentru a le face pe plac celor neapreciaţi. Înţeleg punctul de vedere al profesoarei care a iniţiat petiţia, eşecul când este public este umilitor, dar să nu îi apreciezi prin premiere pe cei care merită, iar nu ar fi bine. Cred că se poate găsi o variantă de mijloc pentru toată lumea, poate competiţii bazate pe aptitudini la diverse discipline, astfel încât să poată performa orice copil pe aria sa de dezvoltare.”, explică un părinte. Un cadru didactic spune că prin această decizie se încurajează mediocritatea şi lipsa de ambiţie. „Eu am premiat toţi elevii de clasa l pentru că am participat cu ei la multe concursuri şi au avut rezultate foarte bune. Ce ar fi trebuit să fac? Să mă fac că nici nu le-au susţinut. Ce pretenţii aş mai avea eu să le placă să înveţe dacă nu sunt încurajaţi cu nimic.”, mărturiseşte aceasta.

Cu toate aceste sunt părinţi care suştin că copii lor a trecut prin momente de umilinţă deoarece nu au reuşit să primească coroniţă la final de an. „Am un băieţel care a primit menţiune pentru câteva puncte minus, s-a uitat uimit şi ruşinos când ceilalţi copii aveau diploma în mână”, spune aceasta.

Recunoaşterea meritelor este o parte esenţială în procesul învăţării

Psihologul Monica Dobrea spune că un copil tolerant la frustrare, care a fost corespunzător sprijinit din punct de vedere emoţional de către părinţi îl va admira şi aprecia pe acel coleg care are rezultate foarte bune. „Un părinte care îşi validează copilul îi va transmite şi faptul că există diferenţe între indivizi şi va evidenţia calităţile şi aptitudinile care pe el îl fac special. Copiii speriaţi de acest eveniment trăiau frica de a nu-şi dezamăgi părinţii. Prin a evita să îl comparăm cu cei care au rezultate mai bune, prin eliminarea presiunilor în legătură cu a lua note foarte mari. De asemenea, recomand să nu se dea amploare situaţiilor în care elevul a obţinut un rezultat mai slab, ci să se pună accent pe latura emoţională. Este foarte important şi să valorificăm înclinaţiile şi plăcerile copilului, ascultându-l şi sprijinindu-l. Şi nu în ultimul rând, oferiţi-i principii şi valori sănătoase care să îi permită să se bucure şi de succesele celorlalţi.”, explică psihologul.