Orașul subteran. Există un tunel care pleacă de la Palat spre Cetăţuia?
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Orașul subteran. Există un tunel care pleacă de la Palat spre Cetăţuia?

GALERIE
ruine
  • ruine
- +
Legenda despre acest tunel nu este susţinută de istoricii ieşeni. La mănăstirea Frumoasa s-au descoperit recent pivniţe vechi de 400 de ani. Subtraversarea Bahluiului ar fi fost dificilă. O hartă a galeriilor subterane din Iaşi se lasă încă aşteptată.

Dacă, la suprafaţă, construcţiile vechi care au însemnat ceva în istoria Iaşului şi care încă mai pot fi văzute printre faţadele din plastic şi sticlă dispar una câte una, nici cele din subteran nu sunt în siguranţă. Chiar dacă nu toate au fost declarate monumente istorice - statut care conferă doar un mic grad de siguranţă în plus dincolo de războaiele şi cutremurele devastatoare cărora le-au supravieţuit - vechile imobile sunt parte din istoria Iaşului. Sub ele, de cele mai multe ori, dar din ce în ce mai rar, sunt descoperite rămăşiţele unui alt oraş. Galeriile, sau ce a mai rămas din ele, au dat naştere în timp celebrei legende a tunelului care pleacă de la Palatul Culturii şi ajunge tocmai la Cetăţuia.

Tuneluri? Da, dar nu chiar până la Cetăţuia

Totuşi, Iaşul nu e Cappadocia, iar subteranele cândva ramificate în toate direcţiile aveau diferite întrebuinţări. Nu neapărat şi pe aceea de a asigura circulaţia oamenilor dintr-o parte a oraşului în alta. Poate doar pe sub câte o uliţă - cum este, de exemplu, beciul uriaş care „pleacă“ de sub Biserica Nicoriţă şi ajunge sub casele de peste strada cu acelaşi nume. Poate mai larg este beciul dezgropat în spatele fostei Case a Modei, lângă Biserica Lozonschi, dar nepus în valoare în vreun fel până azi. În fapt, pe locul respectiv ar urma să fie construit un complex de birouri, proiect care, cel puţin momentan, stagnează.

Asemenea descoperiri făcute de curând nu au, cele mai multe, „norocul“ pivniţelor care au aparţinut cronicarului Grigore Ureche. Acestea au fost scoase pentru scurt timp la suprafaţă în 1978, când strada Anastasie Panu era lărgită peste casele rase mai înainte de buldozere. Meritul salvării pivniţelor construite pe două niveluri aparţine arheologului Nicolae Puşcaşu şi profesorului Ioan Caproşu, după cum aminteşte Ion Mitican, apărătorul străzilor şi clădirilor vechi ale Iaşului încă din vremea sistematizării începute de comunişti.

Spre deosebire de ceea ce s-a (re)amenajat în Pasajul „Sf. Vineri“, respectiv sub intersecţia din faţa fostei Hale Centrale, pivniţele descoperite cu 40 de ani în urmă stau ascunse şi azi sub planşeul de beton al străzii şi în spatele unor geamuri de termopan din galeria de sub nivelul trotuarului. Câtva timp, au fost decorul perfect pentru un pub care a funcţionat aici.

Unde (mai) sunt vestigii impresionante

Dacă acestea sunt într-adevăr impresionante, ce valoare merită dată celorlalte construcţii subtera­ne?, întreabă profesorul Vasile Cotiugă, de la Facultatea ieşeană de Istorie. El este de părere că cele mai cunoscute ruine de acest fel - cele aflate sub un alt planşeu din beton, cunoscut ieşenilor mai degrabă sub numele impropriu „Esplanada de la Cub“ - ar putea să fie deschise publicului pentru vizitare printr-o înţelegere cu restaurantul care funcţionează lângă ele. De altfel, Palatul Primăriei Iaşi, care se află la nici 200 de metri de acest întreg complex, este legat de ruine printr-un tunel - după cum am aflat de la viceprimarul Radu Botez. Din cauza nesiguranţei vechii structuri, şi acest tunel este inaccesibil publicului.

O construcţie asemănătoare se află în faţa Palatului Culturii. De fapt, sub un scuar situat între linia de tramvai şi strada Palat, chiar lângă placa memorială ce marchează locul fostului Hotel Petersburg, unde s-au reunit prima dată la Iaşi revoluţionarii paşoptişti. Un chepeng metalic este singurul semn al existenţei în subteran a unor bolţi din piatră. Muzeograful Sorin Iftimi, de la Complexul Muzeal Moldova, ne-a spus că toată esplanada din faţa Palatului este plină cu asemenea vestigii. Din vechea curte domnească, atestată documentar încă de la începuturile secolului al XV-lea, se mai vede astăzi un vechi fragment de zid. Primăria încearcă să obţină un studiu pentru transformarea esplanadei în spaţiu exclusiv pietonal, studiu care va prezenta şi posibilitatea construirii unei parcări subterane.

Unde duce galeria de la Palatul Culturii

Între aripa stângă a Palatului Culturii şi strada Palat se poate observa un „turn de strajă“, poate singurul capăt de galerie marcat printr-o construcţie la suprafaţă. De altfel, locul de dedesubt a fost amenajat cu ani în urmă şi chiar au fost expuse obiecte în special arme şi armuri folosite în epoca medievală. Inginerul Gheorghe Băean, de la Iaşicon, vicepreşedinte al Uniu­nii Naţionale a Restauratorilor, ne-a povestit că tunelul care pleacă de sub turn traversează strada Palat, dar că nu e clar unde duce. Interesant este că, după demo­lările făcute pe strada Sf. Andrei, un capăt de galerie a devenit vizibil la baza unui zid de sprijin, în spatele Şcolii „Gh. Asachi“. Gale­ria are bolta din piatră, dar este blocată după câţiva metri de un perete din cărămidă. Ar putea să fie doar un beci, după cum ar putea să fie un canal de evacuare a apelor reziduale.

Cătălin Hriban, de la Institutul ieşean de Arheologie, unul dintre specialiştii în domeniu care realizează descărcarea arheologică în spaţiul viitorului complex de birouri, a amintit că, până la începutul secolului trecut, Bahluiul curgea mai aproape de acest loc decât astăzi. Documentele arată că râul şerpuia între Podul de Piatră şi Podu Roş, trecând chiar prin spatele Bisericii Lipoveneşti (construită în 1871 pe malul drept!), apoi prin ceea ce vedem astăzi ca fiind parcul mare de alături. Pe de altă parte, apa furnizată prin aducţiunea dinspre Dealul Copoului spre curtea domnească trebuia deversată undeva după folosire, iar albia Bahluiului era cel mai potrivit loc. De acest „lux“ beneficiau însă doar casele boiereşti.

Depozite ferite de foc

Subteranele Iaşului au fost mai degrabă locuri de depozitare, nu de refugiu şi nici de trecere, ne-a explicat Cătălin Hriban. Până în secolul al XIX-lea, lemnul era principalul material de construcţie. Când izbucnea câte un incendiu, pagubele erau uriaşe, iar singurul loc unde bunurile erau protejate a fost pivniţa. Comercianţii au fost cei care au folosit şi dezvoltat aceste beciuri, unele ajunse la dimensiuni demne de luat în seamă. Totuşi, nefiind construcţii marcante pentru istoria Iaşului, nu există motive de prezervare a celor mai multe dintre ele. Cu unele excepţii, cum sunt, de exemplu, pivniţele vechi de peste 400 de ani dezgropate zilele trecute pe şantierul de restaurare a Mănăstirii Frumoasa.

Cine se încumetă la o hartă a Iaşului subteran

În prezent, nu există nicio hartă care să cuprindă toate aceste construcţii, ci doar schiţe separate întocmite pe măsură ce au fost descoperite. Primele menţiuni de acest fel au fost consemnate de istoricul Oreste Tafrali (1876-1937). Dar ideea nu a fost dusă până la capăt, deşi o istorie a Iaşului nevăzut ar fi benefică şi vizitatorilor, şi locuitorilor oraşului, câtă vreme „personajele principale“ - respectiv catacombele, galeriile şi vechile pivniţe - aşteaptă conservate în subteran să fie readuse la lumină. Evident, nu ca să se tripleze numărul spaţiilor muzeale din oraş, pentru că mentenanţa ar costa enorm, dar, în parte, ca utilitate pe lângă o activitate lucrativă din apropiere. O strategie în acest sens ne lipseşte însă cu desăvârşire.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Apărarea şi rechizitoriul lui VV. De unde atâta pasiune?

Cosmin PAȘCA

Apărarea şi rechizitoriul lui VV. De unde atâta pasiune?

Rămâne de văzut dacă demiterea lui Voiculescu, întâmplător chiar după anunţata depolitizare a CAS-urilor, va aduce o binemeritată linişte în societate (că în „sistem” cu siguranţă va aduce). În toate cazurile, patima cu care opinia publică s-a raportat la mandatul lui VV, tangentă cu metafizica, ar merita nişte studii sociologice sănătoase.

Filmuletul zilei

opinii

K1 didactic

Codrin Liviu CUȚITARU

K1 didactic

„Ai căpătat contuziile la un meci!” „Oh, nu!” a răspuns Noe. „Nu sunt în faza meciurilor. Învăţ. Aveam însă de predat, la anul I B, portretul lui Ştefan cel Mare, făcut de Grigore Ureche. Am vrut să-i dau culoare marţială, chiar dacă nu lupt încă în ring. Am cerut un voluntar pentru rolul domnitorului. Am precizat că eu voi fi un boier inocent. S-a oferit Mişa Ovinuţ, băietanul creţ din Vaslui. M-a rupt, frate, nu altceva! A interpretat, cred, sintagma degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat extrem de literal.”

Datoria publică în contextul crizelor

Alin ANDRIEȘ

Datoria publică în contextul crizelor

Datoria publică a crescut considerabil în ultimele decenii în majoritatea economiilor şi această tendinţă a fost amplificată de actuala criză de sănătate.

La Cristeşti Regiunea din cuvinte a coborât efectiv în stradă

George ŢURCĂNAŞU

La Cristeşti Regiunea din cuvinte a coborât efectiv în stradă

Politicienii Bucureştiului ar trebui să ţină seama de faptul că în faţa lor se află acum o mulţime pentru care discursul reţinut şi pedant nu mai e o opţiune! Aceiaşi politicieni ai centrului ar mai trebui să ţină seama şi de faptul că viteza cu care se propagă ideile regionaliste şi se revizuiesc convingerile personale ale trăitorilor din regiune noastră accelerează. Cu alte cuvinte, dragi politicieni de la centru, regionalismul în Moldova nu (mai) e o fandoseală, aşa cum mulţi dintre voi aţi sperat să fie. Culmea e că şi voi aţi pus umărul la această accelerare, prin preluarea ideilor vehiculate de unii membri ai MDM, IpA8 sau MVA în campaniile electorale mai recente.

pulspulspuls

Traseu bătut în cuie de la Bucureşti pentru Paralexe

Traseu bătut în cuie de la Bucureşti pentru Paralexe

Pentru că, iată, de vreo două zile încoace tot auzim cum se fac şi se desfac scenarii care mai de care despre ce se va întâmpla la vârful filialei liberale de la Iaşi în perioada următoare, am zis că e cazul să vă spunem şi noi ce-am auzit pe ici pe colo. 

Caricatura zilei

Abrogare ordin

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.