anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 07.08.2020

Orașul subteran. Există un tunel care pleacă de la Palat spre Cetăţuia?

GALERIE
ruine
  • ruine
- +
Legenda despre acest tunel nu este susţinută de istoricii ieşeni. La mănăstirea Frumoasa s-au descoperit recent pivniţe vechi de 400 de ani. Subtraversarea Bahluiului ar fi fost dificilă. O hartă a galeriilor subterane din Iaşi se lasă încă aşteptată.

Dacă, la suprafaţă, construcţiile vechi care au însemnat ceva în istoria Iaşului şi care încă mai pot fi văzute printre faţadele din plastic şi sticlă dispar una câte una, nici cele din subteran nu sunt în siguranţă. Chiar dacă nu toate au fost declarate monumente istorice - statut care conferă doar un mic grad de siguranţă în plus dincolo de războaiele şi cutremurele devastatoare cărora le-au supravieţuit - vechile imobile sunt parte din istoria Iaşului. Sub ele, de cele mai multe ori, dar din ce în ce mai rar, sunt descoperite rămăşiţele unui alt oraş. Galeriile, sau ce a mai rămas din ele, au dat naştere în timp celebrei legende a tunelului care pleacă de la Palatul Culturii şi ajunge tocmai la Cetăţuia.

Tuneluri? Da, dar nu chiar până la Cetăţuia

Totuşi, Iaşul nu e Cappadocia, iar subteranele cândva ramificate în toate direcţiile aveau diferite întrebuinţări. Nu neapărat şi pe aceea de a asigura circulaţia oamenilor dintr-o parte a oraşului în alta. Poate doar pe sub câte o uliţă - cum este, de exemplu, beciul uriaş care „pleacă“ de sub Biserica Nicoriţă şi ajunge sub casele de peste strada cu acelaşi nume. Poate mai larg este beciul dezgropat în spatele fostei Case a Modei, lângă Biserica Lozonschi, dar nepus în valoare în vreun fel până azi. În fapt, pe locul respectiv ar urma să fie construit un complex de birouri, proiect care, cel puţin momentan, stagnează.

Asemenea descoperiri făcute de curând nu au, cele mai multe, „norocul“ pivniţelor care au aparţinut cronicarului Grigore Ureche. Acestea au fost scoase pentru scurt timp la suprafaţă în 1978, când strada Anastasie Panu era lărgită peste casele rase mai înainte de buldozere. Meritul salvării pivniţelor construite pe două niveluri aparţine arheologului Nicolae Puşcaşu şi profesorului Ioan Caproşu, după cum aminteşte Ion Mitican, apărătorul străzilor şi clădirilor vechi ale Iaşului încă din vremea sistematizării începute de comunişti.

Spre deosebire de ceea ce s-a (re)amenajat în Pasajul „Sf. Vineri“, respectiv sub intersecţia din faţa fostei Hale Centrale, pivniţele descoperite cu 40 de ani în urmă stau ascunse şi azi sub planşeul de beton al străzii şi în spatele unor geamuri de termopan din galeria de sub nivelul trotuarului. Câtva timp, au fost decorul perfect pentru un pub care a funcţionat aici.

Unde (mai) sunt vestigii impresionante

Dacă acestea sunt într-adevăr impresionante, ce valoare merită dată celorlalte construcţii subtera­ne?, întreabă profesorul Vasile Cotiugă, de la Facultatea ieşeană de Istorie. El este de părere că cele mai cunoscute ruine de acest fel - cele aflate sub un alt planşeu din beton, cunoscut ieşenilor mai degrabă sub numele impropriu „Esplanada de la Cub“ - ar putea să fie deschise publicului pentru vizitare printr-o înţelegere cu restaurantul care funcţionează lângă ele. De altfel, Palatul Primăriei Iaşi, care se află la nici 200 de metri de acest întreg complex, este legat de ruine printr-un tunel - după cum am aflat de la viceprimarul Radu Botez. Din cauza nesiguranţei vechii structuri, şi acest tunel este inaccesibil publicului.

O construcţie asemănătoare se află în faţa Palatului Culturii. De fapt, sub un scuar situat între linia de tramvai şi strada Palat, chiar lângă placa memorială ce marchează locul fostului Hotel Petersburg, unde s-au reunit prima dată la Iaşi revoluţionarii paşoptişti. Un chepeng metalic este singurul semn al existenţei în subteran a unor bolţi din piatră. Muzeograful Sorin Iftimi, de la Complexul Muzeal Moldova, ne-a spus că toată esplanada din faţa Palatului este plină cu asemenea vestigii. Din vechea curte domnească, atestată documentar încă de la începuturile secolului al XV-lea, se mai vede astăzi un vechi fragment de zid. Primăria încearcă să obţină un studiu pentru transformarea esplanadei în spaţiu exclusiv pietonal, studiu care va prezenta şi posibilitatea construirii unei parcări subterane.

Unde duce galeria de la Palatul Culturii

Între aripa stângă a Palatului Culturii şi strada Palat se poate observa un „turn de strajă“, poate singurul capăt de galerie marcat printr-o construcţie la suprafaţă. De altfel, locul de dedesubt a fost amenajat cu ani în urmă şi chiar au fost expuse obiecte în special arme şi armuri folosite în epoca medievală. Inginerul Gheorghe Băean, de la Iaşicon, vicepreşedinte al Uniu­nii Naţionale a Restauratorilor, ne-a povestit că tunelul care pleacă de sub turn traversează strada Palat, dar că nu e clar unde duce. Interesant este că, după demo­lările făcute pe strada Sf. Andrei, un capăt de galerie a devenit vizibil la baza unui zid de sprijin, în spatele Şcolii „Gh. Asachi“. Gale­ria are bolta din piatră, dar este blocată după câţiva metri de un perete din cărămidă. Ar putea să fie doar un beci, după cum ar putea să fie un canal de evacuare a apelor reziduale.

Cătălin Hriban, de la Institutul ieşean de Arheologie, unul dintre specialiştii în domeniu care realizează descărcarea arheologică în spaţiul viitorului complex de birouri, a amintit că, până la începutul secolului trecut, Bahluiul curgea mai aproape de acest loc decât astăzi. Documentele arată că râul şerpuia între Podul de Piatră şi Podu Roş, trecând chiar prin spatele Bisericii Lipoveneşti (construită în 1871 pe malul drept!), apoi prin ceea ce vedem astăzi ca fiind parcul mare de alături. Pe de altă parte, apa furnizată prin aducţiunea dinspre Dealul Copoului spre curtea domnească trebuia deversată undeva după folosire, iar albia Bahluiului era cel mai potrivit loc. De acest „lux“ beneficiau însă doar casele boiereşti.

Depozite ferite de foc

Subteranele Iaşului au fost mai degrabă locuri de depozitare, nu de refugiu şi nici de trecere, ne-a explicat Cătălin Hriban. Până în secolul al XIX-lea, lemnul era principalul material de construcţie. Când izbucnea câte un incendiu, pagubele erau uriaşe, iar singurul loc unde bunurile erau protejate a fost pivniţa. Comercianţii au fost cei care au folosit şi dezvoltat aceste beciuri, unele ajunse la dimensiuni demne de luat în seamă. Totuşi, nefiind construcţii marcante pentru istoria Iaşului, nu există motive de prezervare a celor mai multe dintre ele. Cu unele excepţii, cum sunt, de exemplu, pivniţele vechi de peste 400 de ani dezgropate zilele trecute pe şantierul de restaurare a Mănăstirii Frumoasa.

Cine se încumetă la o hartă a Iaşului subteran

În prezent, nu există nicio hartă care să cuprindă toate aceste construcţii, ci doar schiţe separate întocmite pe măsură ce au fost descoperite. Primele menţiuni de acest fel au fost consemnate de istoricul Oreste Tafrali (1876-1937). Dar ideea nu a fost dusă până la capăt, deşi o istorie a Iaşului nevăzut ar fi benefică şi vizitatorilor, şi locuitorilor oraşului, câtă vreme „personajele principale“ - respectiv catacombele, galeriile şi vechile pivniţe - aşteaptă conservate în subteran să fie readuse la lumină. Evident, nu ca să se tripleze numărul spaţiilor muzeale din oraş, pentru că mentenanţa ar costa enorm, dar, în parte, ca utilitate pe lângă o activitate lucrativă din apropiere. O strategie în acest sens ne lipseşte însă cu desăvârşire.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Dar la Primărie când se ajunge?

Ionuț BENEA

Dar la Primărie când se ajunge?

Arestarea lui Cristin Zămosteanu este doar vârful unui aisberg pe care procurorii trebuie să-l arate la adevărata sa dimensiune.

Filmuletul zilei

opinii

O călătorie ratată

Alexandru CĂLINESCU

O călătorie ratată

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

Inventica

Neculai SEGHEDIN

Inventica

În anul 1983 eram în Munţii Orăştiei, la Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Am intrat în magazinul sătesc, care era „cu de toate”, unde am găsit o carte care m-a fascinat de cum am deschis-o: „Inventica” de Pierre Verone, Editura Albatros, Colecţia Lyceum. Să cumperi cărţi atunci când urci pe munte cu rucsacul în spate, recunosc, nu atestă o inteligenţă prea grozavă, ba dimpotrivă, mai ales atunci când nu eşti chiar o forţă a naturii...

Geopolitrucuri

Nicolae CREŢU

Geopolitrucuri

Aproape că nu e zi care să treacă fără vreo ştire, comentarii şi dezbateri (o vocabulă, aceasta din urmă, mai puţin compromisă decât mulţimea de „talk-show”-uri în care nu numai că nu se dezbate nimic, dar domneşte o „armonie” adormitoare, între eternii lor „abonaţi”, mereu aceiaşi şi tare temători de polemos) gata să citeze ierarhii, rating-uri pe scala cărora România (deci noi, românii) se situează foarte jos. 

pulspulspuls

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Caricatura zilei

Degustare

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.