Adevărul este mai valoros decât linguşirea

În editorialul de săptămâna trecută, „Pilda orei de religie”, am preluat o informaţie (din mai multe surse) despre demersul poliţistului Florin Bolbos, adjunctul poliţiei Timiş, de a prezenta în instanţă o scrisoare semnată de Patriarhul Daniel, şeful BOR, pentru eliberarea din arest a sus-numitului. Aflu că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, a exclus implicarea patriarhului. Prin urmare,îmi prezint scuzele şi retrag comentariile legate de persoana întâistătorului BOR.

Însă, cazul Bolbos nu este deloc închis. Radio Timişoara a obţinut un răspuns scris din partea Mitropolitului Banatului: nu Patriarhul, ci „preotul duhovnic al domnului Florin Bolbos, la solicitarea avocatului, a întocmit o caracterizare cu privire la modul de comportare al acestuia în societate”. Aşadar, există o scrisoare, dar nu numai atât. Între timp, în mass media au apărut noi informaţii scandalizante despre demersurile unor prelaţi împotriva anchetelor ori condamnărilor din justiţie. Poate cineva autorizat dintre oficialii BOR ar trebui să lămurească opinia publică, pentru a nu se desprinde concluzia unei campanii coordonate, orchestrate sau cel puţin mascate împotriva eforturilor justiţiei de a impune legea fără discriminare.

Prima chestiune. Părintele Ioil, stareţul Mănăstirii din Leucuşeşti, judeţul Suceava, s-a rugat în cadrul slujbei religioase pentru inculpata Elena Udrea, în acest moment arestată. Poate purtătorul de cuvânt al Patriarhiei confirma sau dezminţi informaţia? Se regăseşte în cutuma BOR practica „pledoariei” în favoarea unor persoane certate cu legea? Cum apreciază Sfântul Sinod că percep enoriaşii informaţiile şi rugăciunile lansate din faţa altarului în sprijinul unor politicieni asupra cărora există suspiciuni legate de fapte ilegale? Se consideră că ele pot contribui la clarificări morale şi apărarea valorilor comunitare? De altfel, nu este deloc clar regimul mesajelor referitoare la aspecte politice stringente în forurile religioase. Sunt lăsate la libera interpretare a preoţilor?

În ce măsură este reală informaţia că Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petroşani, i-a determinat pe unii preoţi din Valea Jiului să strângă semnături în favoarea graţierii soţiei condamnate, Monica Iacob Ridzi? Unii preoţii (cum ar fi Octavian Pătraşcu, de la Biserica Sfânta Mare Muceniţă Varvara) recunosc ralierea la campania de strângere a semnăturilor în biserici, lângă pomelnice şi lumânări, iniţiată de „enoriaşi” impresionaţi de drama familiei Ridzi. Pe ce considerente sprijină biserica ortodoxă asemenea demersuri? Poate să ne explice cineva diferenţa dintre „enoriaşi” şi „cetăţeni”?

Cum comentează BOR apelul mitropolitului Banatului, Ioan Selejan, făcut în faţa oamenilor de afaceri timişeni de a i se destăinui lui cu problemele pe care le au, garantându-le că nu vor fi denunţaţi la DNA? Utilizarea numelui instituţiei anticorupţie de către o înaltă faţă bisericească, cu lejeritate şi ostentativă zeflemea în relaţie cu taina sfintei spovedanii, într-o adunare în care unii dintre participanţi erau anchetaţi, transmite un mesaj de complicitate. Este corect să se regăsească unul dintre primii zece oameni ai BOR alături de corul celor care persiflează acţiunile DNA?

Peste tot, în plan local, există înţelegeri nescrise între politicieni şi feţe bisericeşti. Ceea ce s-a văzut la scrutinul prezidenţial din 2014 se întâmplă la o scară mai redusă la alegerile din aproape fiecare primărie, consiliu judeţean sau colegiu. Un păienjeniş de interese agregate electoral, care devin vizibile când cineva, acum justiţia, tulbură apele. Întrucât nu este deloc dispusă să renunţe la o cultură politică tradiţională, BOR cultivă deliberat o mare confuzie în rândul maselor. În locul rugăciunilor pentru corupţii României, unii preoţi ar trebui să-şi facă datoria şi să le mai explice enoriaşilor versete şi pilde din Biblie despre cinste şi adevăr. Fiindcă spălarea pe creier o realizează suficient Antena 3 şi România TV. Hoţi darnici cu biserica s-au găsit întotdeauna cu duimul, însă de preoţii care-i ridică la rang de sfinţi ar fi cazul să ne lipsim. Adevărul este mai valoros decât linguşirea.

Ortodoxia a ajuns în ultimul timp să joace o stringentă carte antioccidentală. Panortodoxismul este utilizat de propaganda lui Putin pentru a slăbi rezistenţa internă în ţări semiocupate precum Georgia, Moldova sau Ucraina. În Grecia, din motive economice, şefii bisericii ortodoxe se află într-un război deschis cu UE şi organismele financiare internaţionale, într-o adevărată cruciadă antioccidentală. Serbia achesează cultural la sfera rusească care pune accent pe panortodoxism şi panslavism, iar în Cipru arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea, enervat de pierderile bancare impuse de UE pentru salvarea ţării de la faliment, apelează la ajutorul „fratelui" Kirill, patriarhul rus. Neobosiţii ideologi ai lui Putin caută să-şi găsească în România un cap de pod printr-un soi de ortodoxim cu miză geostrategică. Cel mai important proiect de occidentalizare a României desfăşurat în prezent se petrece în justiţie şi nici nu e de mirare că el a devenit o ţintă. Este o greşeală imensă că BOR se lasă antrenată într-o retorică cu efecte care-i îndrumă pe „enoriaşi” într-o direcţie periculoasă pentru interesele lor cetăţeneşti.