Alungă un politician!

A trebuit să treacă un sfert de secol de tăiere ilegală a pădurilor din România, până când un guvern să ia primele măsuri de blocare a jafului. Din păcate, măsurile sunt provizorii. Exportul de cherestea şi de buşteni va fi interzis doar câteva luni. Pe urmă, vor vedea ei – politicienii. Dacă scandalul trece, vuietul drujbelor se va face din nou auzit. În vreme ce micuţul Ecuador a doborât recordul mondial de împădurire, mândra Românie a devenit campioana lumii la despădurire!

A fost nevoie de un protest naţional, care a adunat în stradă mai multe mii de oameni (bravo!), ca aleşii să nu mai ascundă problema sub o tăcere complice. A fost nevoie de lansarea unui joc periculos – “Împuşcă un politician!” -, pentru ca unii să înţeleagă că e vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte. A, nu, nu mă refer la uciderea aleşilor cu rât de porc din jocul respectiv (pe ei îi apără oricum şoricul cel gros precum Kevlarul!), ci la distrugerea iremediabilă a unor ecosisteme. Defrişarea înseamnă reducerea masivă a unor specii (poate chiar dispariţia altora!), o gravă eroziune a solurilor, alunecări de teren şi poluare.

Nu mai e (dacă o fi fost vreodată!) un secret pentru nimeni. În spatele jafului sunt din nou politicienii de toate culorile posibile, printre tartorii codrilor puşi la pământ numărându-se însuşi socrul lui Ponta, senatorul-vânător Ilie Sârbu. Legile au fost astfel măsluite pentru a permite atât românilor, cât şi străinilor să se înfrupte pe săturate din fratele codru. Ultimele păduri virgine din Europa, vechi de multe sute de ani, sunt hăcuite cu bilet de voie din partea neputincioşilor, dar veroşilor aleşi. În loc să transformăm frumuseţea sălbatică a României într-o uriaşă şi uimitoare rezervaţie naturală, le-am permis politicienilor să transforme puţinele parcuri naturale în cartiere de vile şi de case de vacanţă proprietate personală.

Dar furia distrugerilor provocate de aleşi nu se opreşte aici. De câţi români e nevoie în stradă pentru ca guvernul să descopere jaful la care este supus şi patrimoniul cultural? Ce fel de joc trebuie inventat – poate “Pocneşte-l cu o cărămidă!”, peste ţeasta de lemn! – pentru ca să înţelegem că monumentele României dispar la fel de rapid precum pădurile? Şi în acest caz, legile sunt astfel măsluite pentru a nu trage pe nimeni la răspundere! În fiecare an, sute de clădiri de patrimoniu sunt revendicate şi ruinate intenţionat, pentru a degaja terenul. Faceţi o listă cu cei care au pofitat şi veţi da din nou peste politicieni. Şi de şmenurile cu miros de şpagă colosală din administraţiile locale.

După 45 de ani de comunism devastator, credeam că “aleşii” noştri nu mai au ce distruge. M-am înşelat. În doar 25 de ani, politicienii interlopi, “emanaţi” glorios din PCR şi din fosta securitate, dar şi fiii şi fiicele lor, au produs României stricăciuni în valoare de mii de miliarde de euro. E mult? E prea puţin?

De câţi alegători e nevoie pentru a fugări un politician?