Economia de piaţă ţărănească

* Deja ne aflăm în plin echinocţiu de toamnă, ceea ce demonstrează că există în România de astăzi măcar ceva care merge înainte – ne referim la timp, evident, că el n-are treabă cu guvernul şi lui nu i se bagă beţe în roate. Fiind vremea care este, vorba cuiva, ar fi normal să vedem oameni pe stradă cocoşaţi sub povara produselor de sezon cumpărate din pieţe, de la agricultorii harnici, care au adus spre vânzare roadele bogate ale ogoarelor. Ar fi normal şi să nu vedem pieţele, din pricina munţilor de produse proaspete şi îmbietoare. Corespondenţii noştri aflaţi în diferite pieţe româneşti ne informează:

* Piaţa "Vitamina" din Hăuleşti. Georgel Paralel, comerciant de kiwi, pomelo şi alte roade ale pământului, având înălţimea de peste doi metri şi o masă de 136 de kilograme (adică o greutate de aproximativ 1333.7044 newtoni) şi având, în plus, o alcoolemie foarte diferită de zero, i-a spart cântarul de cap unui inspector care l-a întrebat dacă "e mic producător". Martorii spun că, în timp ce îl fugărea printre tarabe şi arunca după el cu fructe şi legume, îi striga "Mic eşti tu, piticule!".

* Piaţa "Verde crud" din Zbârna. Alfons Cârcă, vânzător (şi consumator, mai ales în scopuri promoţionale) de vin negru la pet, a fost întrebat de inspectori dacă e producător. Fiindcă de la prima oră făcuse promovare produsului comercializat, pe stomacul gol, i-a răspuns domnului respectiv, în glumă, "Nu-s producător, ci reproducător!", fiind amendat.

* Piaţa "Prospeţimea" din Cârcâieci. Mai mulţi precupeţi povestesc că producţia acestei toamne electorale a fost atât de mică, încât, de fapt, ei stau în piaţă doar aşa, să nu plece acasă, la nevestele cicălitoare. Doi dintre ei au reuşit, totuşi, să vândă: primul şi-a vândut ceasul, iar al doilea şi-a schimbat geaca pe nişte vin, de la un domn cu peturi.

* Piaţa "Vrednicia" din Urâţeni. Deoarece o doamnă venită în piaţă după gogonele şi cornişoni a fost speriată de un şoarece, care bântuia printre picioarele clienţilor, cerşind atenţie cu ochişorii săi ca două mărgele, conducerea pieţei a luat măsuri. În urma acestor măsuri s-a stabilit că vietatea măsoară, cu tot cu codiţă, douăzeci de centimetri. Alte măsuri luate au fost cele pentru halatele noi ale angajaţilor.

* Piaţa "Fructul oprit" din Cioflingari. Toţi comercianţii garantează că produsele de pe tarabele lor sunt absolut româneşti, din regiuni renumite; unii au lipsit la orele de geografie, aşa că pe tarabe se comercializează, conform celor scrise de mână pe etichete, "Brânză de Dăbuleni", "Pepeni de Sibiu", "Struguri de Sinaia", "Kiwi de Vaslui" sau "Mango de Chişcani".

* Piaţa "Clorofila" din Scârboasa. Un bătrânel în port popular, cu geacă şi şapcă, vindea plante necunoscute, dar unul dintre clienţi, biolog, a remarcat printre ele ciuperci veninoase, cucută, mătrăgună şi alte vegetale otrăvitoare. Bătrânul a spus că mulţi cumpără, să facă ceai pentru unchii sau bunicii care i-au trecut în testament şi nu se prea grăbesc…

* Corespondenţii noştri aflaţi încă în concediu, pe alte meleaguri, ne-au transmis că prin alte părţi e sărăcie lucie, nu ca pe la noi. De exemplu, la Veneţia, în Piaţa San Marco, şi la Roma, în Piaţa San Pietro, nu era nici un ţăran cu produse, nici măcar o babă cu leuştean şi nici măcar un ţăran moldovean venit cu telemea de Sibiu. Nici măcar harbuji f.f.f dulci nu erau!