Caută 
1 MIN
1. Venezuela e o dictatură
Fals. Potrivit Democracy Index, Venezuela e un regim hibrid – autoritarism concurenţial, semi-autoritarism, spuneţi-i cum vreţi. Ea e colegă, din perspectiva asta, cu ţări precum Georgia, Ecuador, Turcia, Honduras, Cambogia sau Armenia. Regimurile semi-autoritare se caracterizează prin pluripartitism şi alegeri la termen, care respectă cerinţele formale ale unei democraţii, în condiţiile în care regulile jocului sunt însă făcute să-i avantajeze pe cei care deţin deja puterea. De altfel, până în 1958, Venezuela a cunoscut regimuri politice propriu-zis autoritare, după care a trecut la semi-autoritarism. În plus, Venezuela nu a fost niciodată vreo lumină în materie de respectarea drepturilor omului.
Pe scurt, Venezuela are un regim politic semi-autoritar de aproape 60 de ani. Regimul Chavez-Maduro nu creează o realitate nouă, ci se înscrie în tradiţia locală.
2. Economia Venezuelei e una socialistă
Fals. Venezuela are o economie mixtă de piaţă, la fel ca imensa majoritate a ţărilor lumii. Pe de altă parte, economia Venezuelei nu a fost niciodată una liberă. Din 1995, de când există, Index of Economic Freedom a clasat Venezuela fie în categoria economiilor „mostly unfree”, fie în cea a economiilor „repressed”. Pe scurt, ca şi la punctul 1, regimul Chavez-Maduro se înscrie în tradiţia locală. Tot ce se poate spune despre Chavez şi Maduro este că au accentuat lipsa de libertate economică, nu că ei ar fi creat-o.
„Dar lipsa de libertate economică înseamnă socialism”, vor spune unii. Fals. Intervenţionismul, protecţionismul sau naţionalizarea de întreprinderi nu au culoare ideologică. Ele sunt politici care au fost aplicate de la conservatori în regimuri propriu-zis democratice, la dictatori populişti de dreapta (vezi Honduras) şi până la, evident, marxist-leninişti. Legat de economia Venezuelei, singurul lucru pe care ar trebui să-l reţinem – fiindcă, în realitate, e singurul care contează – e că 95% din exporturile Venezuelei sunt reprezentate de petrol, care asigură şi peste 50% din veniturile guvernului. Asta arată o economie masiv dependentă de preţul internaţional al petrolului – una subdezvoltată, care depinde de exportul de materii prime – şi o societate mai degrabă săracă, de la care statul nu prea are ce taxe să colecteze.
3. Din cauza actualului regim socialist, Venezuela a ajuns o ţară foarte coruptă
Fals. Despre socialism am vorbit mai sus. Cât priveşte corupţia, din 1995 încoace Transparency International cataloghează Venezuela drept una dintre cele mai corupte ţări din lume. În plus, corupţia extinsă e o trăsătură istorică a Venezuelei, care s-a accentuat după ce, la începutul secolului trecut, s-au descoperit zăcămintele importante de petrol.
4. Ce se întâmplă acum în Venezuela e fără precedent
Fals. În anii ’70, profitând de creşterea semnificativă a preţului petrolului, guvernele din Venezuela au adoptat politici de distribuţie a noilor (şi substanţialelor) venituri, iniţiind programe masive de combatere a sărăciei – exact la fel ca Chavez la începutul anilor 2000. În anii ’90, mai ales în a doua jumătate a lor, din cauza scăderii masive a preţului petrolului Venezuela a trecut printr-o criză asemănătoare cu cea de acum. Criza a fost atât de puternică încât vechiul sistem politic bipartit a colapsat, lăsând loc liber noilor formaţiuni anti-sistem. Inflaţia a ajuns la 50-60% pe an, iar în 1997 a urcat până aproape de 100%. În acelaşi timp, rata sărăciei a crescut masiv, de la 36% în 1984 la 66% în 1995.
Concluzii
Ce se întâmplă acum în Venezuela nu e cauzat de vreun ipotetic socialism, ci de scăderea masivă a preţului petrolului – lucru care afectează dramatic o ţară dependentă de exportul de petrol. La fel ca în anii ’90, criza e accentuată de cultura politică a unui regim semi-autoritar, de corupţia endemică şi de un stat intruziv dar slab , care încearcă să administreze o societate prea săracă şi prea inegalitară pentru a putea produce altceva decât cele de mai sus. Foarte simplu spus, Venezuela este, de zeci de ani, un fel de Arabie Saudită mai populistă – iar asta explică tot. Restul e ambalaj colorat, pentru uzul şi abuzul creierelor ideologizate, fie ele marxiste sau neoliberale.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
Îți recomandăm
