Manevre preelectorale

Aşadar, Liviu Dragnea ne-a servit zilele acestea o nouă psihodramă (deşi, în cazul lui Dragnea, ar trebui să vorbim de o psihoşuşanea): a ameninţat că, împreună cu aliatul său de nădejde, Călin Popescu Tăriceanu, va introduce o moţiune de cenzură, sancţionând astfel guvernul Cioloş pentru o pretinsă încălcare a drepturilor veteranilor de război. Lucrurile stăteau exact pe dos, premierul încerca să repare o prostie a guvernării Ponta, dar ce contează, important era ca poporul să vadă că PSD este apărătorul celor obidiţi. În final, liderul social-democraţilor pare să fi renunţat la moţiune (îi va fi şoptit cineva că i-ar putea aduce mai multe ponoase decât foloase), dar a rămas consecvent în minciună, susţinând că, mulţumită atitudinii sale ferme, premierul Cioloş ar fi dat înapoi şi astfel veteranii îşi vor păstra drepturile. Îţi trebuie, orice s-ar spune, mult tupeu ca să afirmi că albul e negru şi viceversa. Oricum, slabă speranţă ca tandemul Dragnea-Tăriceanu se va potoli. Se apropie alegerile şi principala ţintă a celor doi este discreditarea cabinetului Cioloş, în aşa fel încât guvernarea PSD – ALDE să apară drept singura alternativă valabilă.

Suntem ţara în care cuvântul „tehnocrat” a ajuns să fie, pentru propaganda de la Antena 3 şi RomâniaTV, o vorbă de ocară. Cuvântul conotează, dimpotrivă, competenţă, profesionalism, seriozitate, eficienţă. Guvernul Cioloş a avut un mandat limitat în timp. A reuşit multe lucruri bune, s-a luptat cu inerţiile birocratice, a demarat câteva reforme structurale. I s-au pus în permanenţă beţe în roate şi presa aservită PSD  s-a străduit să impună ideea că tehnocraţii, comandaţi – nu-i aşa – de la Bruxelles, fac totul pentru umilirea şi sărăcirea românilor (evocarea ritualică a „românilor” este un procedeu menit a sensibiliza fibra patriotică a cetăţeanului). Un inventar al titlurilor de la RomâniaTV ar arăta că „românii” au fost (şi sunt încă) pândiţi de cumplite catastrofe: „tehnocraţii şi dezastrul pensiilor românilor”, „salariile bugetarilor vor fi tăiate”, „bătrâni lăsaţi să moară de foame” etc., etc. Totodată, de când cu guvernarea tehnocrată, s-au înmulţit şi accidentele mortale de circulaţie, precum şi dezastrele naturale – furtuni, grindină, alunecări de teren ş.a.m.d. Ce să mai spunem de „binomul DNA – SRI”, de „abuzurile ce ne-au întors în siniştrii ani ’50”, teme recurente, întreţinute – ce coincidenţă! – de înalte personaje ce se întâmplă să aibă serioase probleme cu justiţia. Unul din cei mai virulenţi critici ai tehnocraţilor – cu postări otrăvite pe Facebook – este Victor Ponta, care nu a reuşit, după cum se vede, să se împace cu ideea celor două eşecuri majore din ultimii ani – pierderea alegerilor prezidenţiale şi demisia forţată de la palatul Victoria. Unde mai pui că tot guvernul tehnocrat i-a retras titlul de doctor obţinut prin furt intelectual. Noroc că Victor are aici un aliat cu greutate, pe Liviu, care e convins că plagiatul lui Victor e doar o perversă manevră tehnocrată.

Cum se poate totuşi ca acest personaj condamnat penal să spună despre primul ministru că „a călcat în picioare Constituţia” şi să-l facă „obraznic”? Asemenea ieşiri au succes, probabil, la ţoape şi la golani. Aceleaşi categorii au apreciat, presupun, „vizita de lucru” pe care a făcut-o Dragnea într-un sat din Teleorman, unde a fost primit cu fanfară, pâine şi sare. Acesta e nivelul la care se situează şeful „celui mai mare partid din România”. Cel mai mare şi, adaug numaidecât, cel mai corupt şi cel mai toxic.

Iritarea PSD-ului vine şi din faptul că mai mulţi miniştri ai guvernului Cioloş au ieşit dintr-o postură de politicoasă expectativă şi s-au exprimat fără echivoc în legătură cu hibele fostei guvernări. E vorba de Raluca Prună, pentru care Ponta a făcut o adevărată fixaţie, de Cristian Ghinea, care a început să dezvăluie potlogăriile lui Sebastian Ghiţă, de Mircea Dumitru, inflexibil în acţiunea de penalizare a doctorilor plagiatori, de ministrul energiei, de cel al agriculturii, al sănătăţii sau al culturii. Am văzut ce izbucniri isterice a avut Ana Birchall în şedinţa comisiei parlamentare ce trebuia să-l ţintuiască la stâlpul infamiei pe Cristian Ghinea. E de aşteptat ca astfel de secvenţe să se repete, în scopul decredibilizării guvernului. Pe de altă parte, mă întreb: este posibil ca lumea să ducă dorul lui Bănicioiu şi Stanoevici? Să nu vadă diferenţa dintre Doina Pană („fă, Doino, ţi s-a făcut de-o inundaţie?”) şi Cristiana Paşca Palmer, pe care am urmărit-o recent într-un lung interviu, de o decenţă şi de o civilitate ireproşabile? Să aprecieze mârlăniile lui şerban Nicolae şi Codrin Ştefănescu? Să uite că un personaj altfel sărac cu duhul, Liviu Pop, a avut totuşi îndrăzneala să desfiinţeze comisia ce consemna plagiatul lui Ponta şi să înfiinţeze o comisie pretins „de etică” având ca misiune „albirea” plagiatorului? Să treacă cu vederea complicitatea vinovată a Ecaterinei Andronescu?

Ca să rezum: revenirea la guvernare a PSD-ului (secondat de marionetele de la ALDE) la alegerile din toamnă ar fi cel mai prost, cel mai nefericit şi cel mai pasibil de consecinţe grave lucru ce ni se poate întâmpla. Mai ales că guvernul Cioloş ne-a arătat că se poate şi altfel: fără minciuni, fără şmecherii ieftine pentru hazul galeriei şi fără ca miniştrii să se perinde seară de seară prin studiourile de televiziune.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor