Obrăznicăturile pământului

Aleşii au comis-o din nou! În timpul dezbaterilor în plen asupra proiectului de buget pe anul 2016, parlamentarii români au respins amendamentul prin care se alocau 5 milioane de lei Ministerului Culturii, pentru achiziţionarea operei lui Constantin Brâncuşi, "Cuminţenia pământului”. Parte a tezaurului naţional, sculptura, aflată în proprietatea unui colecționar privat, a fost scoasă recent la vânzare. Potrivit legii, statul îşi poate exercita dreptul de preempţiune, cumpărând „Cuminţenia” ; cu o condiţie: să aibă bani (măcar o parte din cele 20 de milioane de euro cerute iniţial de proprietar), dar de la bugetul central nu a fost alocat nici măcar un sfanţ. Au avut parlamentarii grijă de asta.

Gestul aleşilor români este cu atât mai mizerabil cu cât anul 2016 a fost declarat „Anul Brâncuşi”, iar artistul născut lângă Târgu-Jiu constituie una dintre nemuritoarele legende ale neamului românesc. Mai mult, aceiaşi senatori şi deputaţi, cu aceleaşi mânuţe de vânători însetaţi de sânge, nu au ezitat să-şi voteze încă o dată pensiile nesimţite, lor şi amicilor lor, pentru a-şi asigura un trai îndestulător, după ce vor fi fugăriţi din Parlament de către mulţimile furioase.

Există la cei mai mulţi dintre parlamentarii români un tupeu care frizează patologicul. Cu cât individul este mai incompetent, cu atât comportamentul său capătă accente delirante, alesul nemaiacceptând nicio nedumerire din partea alegătorului. El le ştie pe toate, le înţelege pe toate, dar nu face nimic. În ultimii 25 de ani, am cunoscut aleşi care refuzau să răspundă la orice fel de întrebare şi, dacă insistai, dezvoltau incredibile crize de isterie, din pricină că-i deranjai din meditaţia lor asupra viitorului de aur al României. Majoritatea ipochimenilor din categoria gogomanilor erau pesedişti, dar nici cu liberalii ieşeni nu e prea confortabil să mai ieşi în lume. Parlamentarii lor de azi sunt fie la puşcărie, fie aproape de puşcărie, fie ascunşi în munţi, iar restul nu contează. Culmea neobrăzării politice este că am văzut aleşi condamnaţi pentru corupţie cocoţaţi în varii ocazii pe diferite scene, probabil spre a servi ca model generaţiilor tinere.

În mod normal, la final de an, fiecare dintre parlamentarii Iaşului ar trebui să facă public un amplu raport de activitate. Ca să vedem şi noi cât s-au zbătut pentru autostrada Iaşi-Tg. Mureş promisă de PSD şi PNL în 2012, pentru spitalul regional de urgenţe, atât de necesar întregii Moldove, pentru atragerea investiţiilor şi investitorilor în judeţ etc. Dar, nu după un an, ci după trei ani de zile, aleşii neputinţei – deşi plătiţi regeşte din banii contribuabililor – nu se pot lăuda cu nimic notabil, în afara permanentelor piedici pe care le-au tot pus în calea justiţiei. Urmăriţi de DNA şi de ANI pentru nenumăratele fărădelegi comise împreună cu "famiglia”, majoritatea parlamentarilor de azi ai Iaşului reprezintă cea mai urâtă ruşine din istoria ultimilor 25 de ani ai ţinutului nostru.

Evident, acest lucru nu-i va opri ca, în 2016, de "Anul Brâncuşi”, să ne ceară din nou votul. Mai merită?