Ponta şi eşecul unei generaţii

Nu cu mulţi ani în urmă, tinerii din PSD defilau prin centrul Capitalei îmbrăcaţi în tricouri roşii pe care apărea figura lui Che Guevara. Prototip al revoluţionarului capabil de orice sacrificiu, tovarăşul Che a dovedit o profundă şi păguboasă incompetenţă în toate celelalte aspecte ale unei vieţi normale. Din fericire pentru umanitate, Guevara a murit în luptă şi nu în fruntea vreunui minister. Văzându-i atunci pe gălăgioşii tineri pesedişti, printre care se manifesta şi Victor Ponta, unii au înţeles mesajul subliminal transmis de noua generaţie din PSD şi şi-au scuipat rapid în sân. Ptiu, drace!     

Considerat de către urzupatorul Liviu Dragnea drept cel mai performant premier român al tuturor timpurilor, nepriceputul Ponta a condus mai multe guverne lipsite de viziune, care nu au construit nimic, dar care ar fi putut distruge totul. Nu fac referire la faptul că „doar Ponta” a dărâmat şi nu a construit autostrăzi, ci la modul mincinos şi deseori iresponsabil în care cei de la putere ne-au prezentat realitatea românească. În trei ani, cabinetele Ponta nu au venit cu nicio soluţie la problemele cu adevărat grave ale României (corupţia criminală, infrastructura de evul mediu, exodul masiv al tinerilor şi îmbătrânirea dramatică a populaţiei fiind doar câteva dintre ele), preferând fie să nu vorbească despre aşa ceva, fie să dea vina pe Băsescu pentru ele. „Doar Ponta a crescut salariile şi pensiile românilor!” – croncăneau pesediştii de pe garduri.

În demersul său „revoluţionar”, Ponta a fost însoţit de o gaşcă de tineri politicieni, dintre care Dan Şova a făcut o figură aparte. Mereu încruntat în apariţiile televizate, din care nu înţelegeai decât că România va fi străbătută în scurt timp de superautostrăzi şi de trenuri de mare viteză, Şova cochetează azi din nou cu puşcăria. Ca să fiu sincer, nu mi se pare drept. Eu propun ca, aşa cum pedelista Ridzi, amica de suflet a Elenei Băsescu, a invocat nemuritoarea prostie în apărarea sa, şi el să facă apel în faţa judecătorilor la mântuitoarea sminteală. Ca profil psihologic, Şova seamăna izbitor cu personajul din „Seinfeld” care vindea prin telefon (şi se lăuda că vinde!) zeci de calculatoare, fără ca telefonul să fi fost conectat în vreo reţea.

Ponta, Şova, Ghiţă şi ceilalţi ca ei reprezintă eşecul peremptoriu al tinerei generaţii din politica românească. Este vorba strict de un eşec politic, nu de altă natură, căci niciunul dintre ei nu moare de foame. Dimpotrivă. Astfel de indivizi, pricepuţi doar în a fenta statul şi a păcăli alegătorul, sunt produsul unor partide care au ieşit de mult din termenul de garanţie. De prin 1989. Nu doar PSD este aşa, ci şi PNL sau PMP. Şi nu lipsa doctrinei reprezintă principalul lor defect, ci absenţa cadrelor de valoare. Profitând de subţirimea culturii politice a electoratului din România, partidele ne întâmpină mereu cu acelaşi tip de ales, nul din naştere, mincinos din vocaţie, hoţ din convingere şi traseist din întâmplare – o întâmplare fericită care-i aduce permanent beneficii.

Ponta, Şova, Ghiţă şi ceilalţi ne-au dovedit că a fi tânăr nu este o calitate în sine, dar şi că şmenurile de partid nu pot forma oameni de caracter. „Revoluţionarii” Ponta, Şova, Ghiţă şi ceilalţi au încercat să strice şi puţinul bun făcut de alţii, pozând în iubitori de oameni, dar susţinând dezinformarea, fărădelegea şi politica de clan. Gândind la fel, furând la fel, minţind la fel ca Ponta, Şova şi Ghiţă e imposibil să realizezi ceva trainic pentru români.

De aceea, a venit vremea ca partidele să fie, în sfârşit, ocupate – nu de stradă sau nu încă de stradă -, ci de tineri de valoare. Nu cred într-un partid al tinerilor, şi nici nu-i văd rostul, dar cred că tinerii – alţii decât Ponta, Şova şi Ghiţă, neisprăviţii revoluţionari din armata lui Che -, pot schimba în bine politica din România.