Caută 
3 MIN
\N
Cum se face că ieşenii contează doar în campaniile electorale.
Primăvara asta lucrurile au luat-o razna rău de tot. Scumpirile au înflorit, cele mai nepopulare alegeri – europarlamentarele – bat la uşă şi doar politicienii le aşteaptă cu mare nerăbdare, iar economia duduie la propriu. Pentru Victor Ponta, atunci când e vizibil ca premier, totul se reduce la arta de a face oamenii să creadă că majorările de preţuri ar fi în beneficiul lor, când de fapt realitatea e taman pe dos. Comerţul şi serviciile n-au mai aşteptat fatidica zi de 1 aprilie, urcând preţurile cu săptămâni înainte, aşa cum fac întreprinzătorii gospodari de pe la noi.
Calculele politice pe care şi le-au făcut partidele în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European demonstrează însă că birul pus suplimentar pe combustibili nu va conta cine ştie ce. PSD speră că va aduna cele mai multe voturi – dar nu va atinge 40 la sută, indiferent de eforturile lui Dragnea – PNL speră să treacă de pragul celor 20 de procente, iar restul se va împărţi la… restul.
Dar cum se explică această inerţie electorală, chiar şi după ce Traian Băsescu a reuşit să împingă momentul declanşării valului de scumpiri în ajunul începerii campaniei electorale? Răspunsul se regăseşte parţial în datele statistice privind indicatorii economici de anul trecut. Primul ministru s-a lăudat în repetate rânduri cu creşterea economică consistentă de anul trecut, de 3,5 la sută. Ea se referă la Produsul Intern Brut, însă producţia industrială a crescut şi mai mult, respectiv cu 7,8 la sută, conform Institutului Naţional de Statistică.
Ce se fereşte Ponta să spună este că şi discrepanţele economice au crescut. La Iaşi, de exemplu, producţia industrială a scăzut cu trei procente în 2013 faţă de anul 2012. În jumătatea de est a ţării doar Galaţiul a reuşit să se menţină pe plus la acest capitol, Constanţa situându-se şi ea sub zero. La Brăila prăbuşirea este de aproape zece la sută, în vreme ce Direcţia Judeţeană de Statistică din Bacău se mândreşte în continuare pe pagina sa de internet doar cu rezultatele de la referendumul din vara lui 2012. Probabil că sunt mai bune decât cele din economia locală.
Dar unde se regăseşte acel surplus care reuşeşte să tragă media naţională deasupra lui zero? Ca de obicei, în Capitală şi în marile oraşe din centrul şi vestul ţării. Astfel, Braşovul a întrecut Clujul la procentul de creştere a producţiei, dar surpriza cea mare se află în judeţul aflat în celălalt colţ de ţară faţă de Iaşi. Deşi rata şomajului a fost anul trecut printre cele mai mari din ţară, Doljul şi-a dublat pur şi simplu producţia industrială (210,4 la sută). Cum vor explica ieşenilor Ponta, Nichita, Adomniţei, cei 25 de parlamentari care ne reprezintă judeţul această discrepanţă uriaşă? Prin eterna moştenire grea? Sau mai degrabă prin nepriceperea lor în administrarea ţării şi a judeţului? Ar fi bine să-şi lase deoparte interesele personale şi să pregătească nişte argumente solide însoţite de soluţii veridice. Altfel, oamenii se vor convinge din nou – de astă dată poate înainte de ziua alegerilor, nu după – că Iaşul contează doar în vizitele şi campaniile electorale.
Îți recomandăm
