România ia startul în cursa înarmării

După misiunile din Angola, fosta Iugoslavie, Irak şi Afganistan, rămâne de văzut cât ne va costa această nouă aventură.

În vreme ce în cea mai mare parte a Europei se aud cum torc de bucurie cei 751 de viitori europarlamentari – pentru că, în majoritatea lor covârşitoare, se ştiu deja cu mult înainte de alegerile de duminică – în partea de est a continentului domină ameninţările tăioase, zăngănitul armelor şi chiar împuşcături şi explozii. Rând pe rând, vest-europenii şi americanii şi-au trimis emisari în zona fierbinte, până în apropierea liniei întâi, respectiv în Polonia şi România, după ce au avut grijă să asigure supravegherea spaţiului aerian pe tot flancul estic al NATO. Nici ruşii nu stau cu mâinile-n sân. După ce secretarul general NATO a fost în România la sfârşitul săptămânii trecute, Putin a mers ieri la Beijing, în aceeaşi zi în care vicepreşedintele SUA a început o vizită de două zile la Bucureşti. Este foarte puţin probabilă o alianţă militară între Rusia şi China, deşi cooperarea celor două ţări pe plan politic pare să funcţioneze perfect (vezi cel mai recent episod, Siria, în care amândouă s-au opus unei intervenţii externe pentru oprirea războiului civil). Acum însă ruşii îşi pregătesc un colac de salvare în eventualitatea în care europenii vor avea curaj să se lipsească de gazul siberian. Cu alte cuvinte, tensiunile iscate de criza ucraineană încep să afecteze mediul economic dincolo de sancţiunile impuse – e adevărat, lent şi cu gingăşie – de ţările occidentale Rusiei.

Cât priveşte România, Guvernul a prevăzut, la rectificarea bugetară din vară, suplimentarea bugetului alocat Ministerului Apărării până la aproximativ 1,5 miliarde de euro. Premierul a pus majorarea – şi implicit creşterea deficitului – pe seama situaţiei din Ucraina, motiv reluat săptămâna trecută şi de şeful NATO, care a îndemnat toate ţările central şi est-europene să-şi mărească cheltuielile destinate apărării. Primul ministru a dat asigurări că suplimentarea bugetului MApN nu va duce la tăieri de fonduri de la alte capitole bugetare, ci reprezintă acordul partenerilor financiari (FMI şi Comisia Europeană) pentru creşterea nivelului de cheltuieli, respectiv a deficitului. O taxă în plus ar însemna prea mult, după saltul preţului la combustibili de la 1 aprilie. Dar introducerea unei noi poveri fiscale nu este exclusă. Ne aflăm în an electoral, iar trendul economic crescător al României ispiteşte un guvern de stânga, precum cel actual, să cheltuiasc ă mai mult. Până la urmă, orice efort financiar consistent – cum sunt cele 700 de milioane de lei promise Apărării – trebuie să-şi găsească acoperire în alte surse, pentru că nimic nu vine din cer şi orice împrumut se rambursează.

Pe de altă parte, banii acordaţi armatei reprezintă o temă făcută în perspectiva reuniunii NATO din septembrie. Sunt aşteptate măsuri pe termen lung pentru apărarea ţărilor aliate, spune secretarul general al Alianţei, respectiv de întărire a flancului estic al NATO, afirmă preşedintele României. În acelaşi timp, contractul de achiziţie a avioanelor de vânătoare F-16 (cele second-hand de care îi scăpăm pe portughezi) devine şi el presant, fără putinţă de amânare. Intrăm astfel, aparent timid, în noua cursă a înarmării – declanşată la momentul Kosovo, de care Rusia se prevalează acum pentru a decupa teritoriul ucrainean în favoarea ei. După Angola, fosta Iugoslavie, Irak şi Afganistan, rămâne de văzut cât ne va costa această nouă aventură.