Agricultura lalelelor

Aproape ca n-a fost saptamina in ultimele doua luni in care oficialii romani sa nu anunte bucurosi ca tara noastra a mai inchis un capitol de negociere cu Uniunea Europeana. Rind pe rind, negociatorii romani si cei europeni au pus OK-ul pe dosare ca cele ale intreprinderilor mici si mijlocii, educatie, formare profesionala si tineret, stiinta si cercetare, relatii externe si politica externa si de securitate comuna. La fel, in aceste zile urmeaza sa fie tratate similar capitole ca dreptul societatilor comerciale, concurenta, politica transporturilor, statistica, telecomunicatii, cultura si audiovizual, protectia consumatorului si uniunea vamala.
La prima vedere, am putea spune ca ne-am speriat degeaba de negocierile de aderare la UE, caci iata ce simplu merg lucrurile. Problema este insa ca acele capitole considerate grele au fost lasate intentionat la urma. Si, cum deja negocierile cu alte tari au dovedit-o deja, problemele Romaniei se vor ivi cind vor fi luate la puricat industria si agricultura. Polonia, o tara cu caracteristici asemanatoare in ceea ce priveste agricultura, are deja mari probleme in acest domeniu, negociatorii opinind ca, din cauza acestora, polonezii s-ar putea vedea in UE chiar si cu doi ani mai tirziu decit Slovenia sau Ungaria, tari considerate la fel de avansate economic.
Olanda, desi o tara cu doar 15 milioane de locuitori si cu o suprafata de cinci ori mai mica decit cea a Romaniei, are agricultura cea mai performanta din lume. Pare un miracol, dar aceasta tara, denumita frumos "Tara lalelelor", este primul exportator de produse lactate, de carne de porc, de oua si de cartofi din lume, fiind, cu exceptia cerealelor, un concurent absolut redutabil pe piata mondiala pentru tari imense ca suprafata agricola, cum sint Canada sau SUA. Aceasta, paradoxal, in conditiile in care doar 5% dintre olandezi lucreaza in agricultura.
Suprafata agricola mica i-a fortat pe olandezi sa devina experti in agricultura intensiva, cu atit mai mult cu cit au beneficiat de o industrie conexa acestui domeniu in continua extindere. Multi ani, Olanda a fost lider incontestabil pe pietele mondiale ale multor produse agricole. Concurenta strinsa si aparitia unor competitori redutabili i-au fortat mereu pe olandezi la dezvoltarea agriculturii pe verticala. Dar, in aceasta directie, exista o limita. Olanda a pierdut teren in ultimii ani. Deodata, se iveste o oportunitate extraordinara pentru agricultorii de aici, incorsetati mereu de suprafata prea strimta pentru tehnologiile lor avansate: extinderea UE si, odata cu aceasta, terenuri agricole disponibile, dar care duc lipsa exact de ceea ce lor le prisoseste.
Wim Kok, desi poate nu la fel de mediatizat ca Tony Blair sau Gerhard Schroeder, dar cu siguranta la fel de important, viziteaza un sat colbuit, saracacios si fara acces la un drum asfaltat – Erbiceni, judetul Iasi. Scopul: inaugurarea unui centru satesc de colectare a laptelui, in fapt, o camera de lut din casa unui taran. Pare ciudat.
Romania si Polonia sint singurele tari candidate la UE care pot conta in domeniul agricol, avind un mare potential. In Polonia, insa, a existat un alt sistem de proprietate, ceea ce a facut ca, pe de o parte, agricultura poloneza sa fie ceva mai avansata, dar, pe de alta parte, face ca oportunitatile de a investi aici sa fie evident mai mici. Mai mult, Polonia nu mai are ce privatiza in acest domeniu. In Romania, privatizarea fostelor IAS abia incepe. Sa mai adaugam ca, in mediul rural din tara noastra, forta de munca ieftina este din belsug.
Olanda este pe locul doi ca volum al investitiilor straine din Romania, insa investitiile sale in agricultura noastra sint infime. Semnale privind interesul fermierilor olandezi de a investi in tara noastra au fost insa foarte multe, in ultimii ani. Din pacate, birocratia si legile noastre au intirziat mereu. Wim Kok a inaugurat in judetul Iasi o fabricuta de lapte ridicata cu capital olandez. Fireste, pentru un astfel de protocol nu era nevoie de prezenta ditamai premierului. Evenimentul trebuie inteles insa altfel. Pentru Olanda, domeniul agricol este de importanta capitala. Daca premierul a venit aici, inseamna ca a vrut sa vada cu ochii sai cum stam, in cazul in care vrea sa ia o decizie pentru viitorul agriculturii olandeze.
In Romania, aproape jumatate din populatie traieste de pe urma agriculturii, mare parte mult sub nivelul unei minime subzistente decente. Panglica taiata de Kok intr-o localitate insignifianta din judetul Iasi ar putea insemna inaugurarea unei mari sanse pentru agricultura romaneasca. (Claudiu RAUS)