Becalismul, stiinta si meserie

In aparenta, e vorba de o persoana. In realitate, ne gindim la un curent, iar Becali il reprezinta cel mai bine, ii da forma, ii imprima personalitate si sens – becalismul. Totul pleaca de la potentialul Becali. Il pot vedea fanii Stelei si altfel decit ca pe un patron, plin de bani? Eventual, ca pe liderul lor politic? In ce conditii? Are sanse de reusita operatiunea de transformare a bufonului in persoana respectabila? Este posibil sa fie luat in serios, pina la urma?
Fireste, pentru declaratiile deconcertante in care amesteca Steaua cu „crestinismul” si „romanismul” nu poti avea decit un singur comentariu: ridicol! Il poti considera orice, insa in nici un caz un individ serios, pus pe fapte, gata sa reinvie crestinismul politic de sorginte legionara. Ii lipsesc coerenta, claritatea, capacitatea de a actiona dupa un plan. Atunci, merita atentie? Desigur, pentru ca reziduul zgomotului sau pune, incet, stapinire pe spatiul public. La nivelul omului simplu, se observa o perceptie interesanta: dintre cei care se perinda zilnic pe sticla, nici un politician nu este mai evlavios decit Becali. Basescu se simte in vina linga uniforme, iar de cind a mai si cerut desecretizarea dosarelor clericilor, pare ca nici nu-i are la inima. Tariceanu e un copil mare cocotat pe motocicleta, in timp ce Vadim peroreaza pilde din Biblie, fara ca nimeni sa-l vada sarutind icoane in biserici ortodoxe, pentru ca e de alta confesiune. Doar Becali poate sa mearga cu poporul la slujba, fara ca vreunui mirean sa i se para un lucru fortat, si sa mai fie si decorat. Milostiv si darnic, spune legenda populara. Apropo, cine mai „da” case la oameni? Cine mai „da” un milion de euro pentru pictatul bisericilor, care politician se mai duce la muntele Athos sa se reculeaga? Cine mai este bogatul din top 300 care a botezat sute de copii si a construit doua cimitire pentru saraci?
Avem in fata destinul unui „proletar”, fiindca provine din „bobor”, nu este un produs al cartierului Primaverii, nici un comunist performant si inainte si dupa ’89, nici nu a fost membru al unui partid pina nu si l-a facut pe al sau. El reprezinta, intr-adevar, „o noua generatie”, spre deosebire de toti ceilalti concurenti. Nu are dosar de turnator, pare sincer pentru ca vorbeste la fel de prost ca jumatate din Romania, adica pe limba multora. Acel biiguit indignat din rarunchi, scos la intervale aleatorii si acompaniat de miscari energice ale corpului, miinilor, picioarelor, e altceva decit limbajul de lemn iliescian, fineturile diplomatice ale lui Nastase si Geoana sau coerenta timpa si solemna a lui Vadim. Becalismul e greu de contraatacat cu dicursurile tipice politicienilor, pentru ca acestea apar, de regula, ipocrite si mincinoase.
E periculos pentru ca incepe sa creada in „misiunea lui”. La damblaua acestui om sarac cu duhul lucreaza o liota de intelectuali care au de gind sa-l transforme intr-un Mesia al neamului.
Isi construieste efigiile puterii. Palatul din Bucuresti, reamenajat cu arhitectul lui Ceausescu, grupul de „istorici” angajati sa scrie „adevarata istorie”, plina de vitejie, scheme regizorale luate din filmele lui Sergiu Nicolaescu, presarata cu masoni si comploturi perfide impotriva razboinicilor luminii. Da, exact versiunea care prinde la mase.
Pe de alta parte, Becali promoveaza o forma de dispret pentru civilizatie si ratiune, iar retorica sa ataca sistematic ideea de institutie si lege. Din disputa sa cu Bodu am inteles ca pentru patronul Stelei nu exista decit persoane. Ideea de impozite si pentru ce trebuie platite ele ii este straina. Pentru el, familia e pe primul plan, dar inseamna un concept care tine mai mult de interese de clan, decit de valorile familiale. In acelasi timp, in discursul sau se regasesc din belsug instigari in mod deschis la ura etnica. Un tusier care greseste ia decizii eronate pentru ca este „ungur”, nu om. In plus, cultiva o anumita intoleranta la diferenta, cu priza mare la tineri. Sa ne aducem aminte scandarile galeriei si luptele de strada de la parada gay din Bucuresti, cind PNG si BOR au facut front comun impotriva homosexualilor, ca aparatori ai moravurilor neamului.
Are sanse? Liderul PNG poate avea un succes nebun in Romania integrata in UE, dupa schema patentata de polonezi. Reintoarcerea la valorile nationale, la nevoia de a obtine un profil identitar propriu, il va gasi pregatit pe vocalul Becali. Mai ales ca Romania va fi alta. In locul milioanelor de romani plecati in Occident, vor navali muncitori care vorbesc alta limba, asculta alta muzica, au alta culoare si mai iau si locurile de munca. Avem constituite conditiile unui populism de forta, conservator, gregar.
Multe chestiuni devenite grave in istorie au inceput cu glume, iar chicoteala a lasat subit locul ingrijorarii. Vremurile recente ne-au aratat cum un out-sider, Corneliu Vadim Tudor, a intrat in turul doi la prezidentiale. Nici pe el nu-l luasera in serios prea multi. Era considerat un marginal fara sanse, trecut cu vederea, ignorat de sondaje. Pina la vot. Se spunea ca mintea de pe urma a romanului se va destepta, scuturata de un neasteptat fior civic. Nu s-a intimplat. Vadimismul a cucerit spatiul public, limbajul, institutiile, legea CNSAS. Astazi, mintea de pe urma are o sansa de revansa: rezistenta fata de becalism.