La ce e bun fotbalul

Surprinde veselia cu care a fost primita retrogradarea Politehnicii de o buna parte a opiniei publice locale. Fie ca vorbim de politicieni, jurnalisti sau simpli bloggeri, multi s-au grabit sa califice esecul drept o veritabila izbavire. Considerentele aduse in discutie au fost dintre cele mai diverse, de la obisnuitele defulari cu iz politic pina la pledoarii imaginare pe tema antagoniei fotbal-cultura. In fine, mai toate argumentele au gravitat in jurul ideii ca bugetul local va fi in sfirsit degrevat de sumele "imense" care luau drumul Copoului. Daca motivele invocate emotional – a se citi politic – pot fi pina la un punct intelese, cele de ordin economic sint cel putin discutabile.

Fotbalul nu mai este de mult un simplu joc sportiv, ci un fenomen social care, gestionat inteligent, antreneaza pe orizontala intreaga economie a unui oras. O investitie in echipa de fotbal – vezi cazul Clujului – genereaza in timp avantaje concrete pentru comunitatea locala. Gradul de profitabilitate este mai ridicat decit in cazul altor evenimente de masa. Meciul CFR-ului cu Chelsea a adus in orasul de pe Somes mai multi turisti straini decit toate editiile TIFF la un loc. Trebuie spus ca, in ciuda unui investitor privat, CFR a beneficiat de la municipalitate de sume comparabile cu cele primite de Poli Iasi. De altfel, Iasul s-a bucurat si el de avantajele unei echipe in prima divizie. Doar din drepturile de televizare a meciurilor au ajuns in oras sume echivalente cu cele atrase de Primarie din fonduri europene. Vorbim de bani reali, nu de investitii aflate in stadiul de proiect. Mii de suporteri au vizitat Copoul nu atrasi de Teiul lui Eminescu, ci insotindu-si formatia favorita. Pina si asfaltul crapat din virful Ciricului, numit emfatic Aeroport, a beneficiat de pe urma echipelor care au aterizat in dulcele tirg. Organizarea Cupei Romaniei la Iasi, putin probabila daca Poli ar fi inceput sezonul in divizia secunda, este poate cel mai bun exemplu despre cum fotbalul poate trezi la viata un oras.

Dincolo de avantajele economice cuantificabile, Politehnica a fost in ultimii sase ani principalul vector de imagine al orasului. Timpul acordat de televiziunile nationale meciurilor de la Iasi a depasit spatiul care ne era alocat in stirile de la ora 5. Ne place sau nu, publicitatea oferita de fotbal unui oras depaseste ca amploare orice alt eveniment social sau cultural. Barcelona inseamna astazi Messi si apoi Gaudi, Milano respira prin Inter si AC Milan si abia apoi prin Festivalul de Moda, in vreme ce, pe nedrept poate, Vasluiul "exista" prin echipa lui Adrian Porumboiu si mai putin prin filmele fiului sau. Iasul avea si el nevoie de fotbal iar solutia finantarii echipei din bugetul local a fost, cel putin pentru un timp, justificabila.

Promovarea si mentinerea Politehnicii Iasi in prima divizie este principalul proiect "economic" palpabil cu care se poate lauda primarul Nichita. Edilul a preluat echipa din divizia C si a adus-o de unul singur in prima divizie. Un proiect care a evoluat mediocru, dar care, spre deosebire de altele, a respirat vreme de sase ani. Un proiect laudabil, dar care in final a esuat lamentabil. Asa cum, pe buna dreptate, Nichita si-a asumat succesele Politehnicii, tot el este cel care trebuie sa-si asume esecul.