Moastele culturii iesene

Stiti ce planuri are primarul Gheorghe Nichita pentru 2012? Nu, nu vrea sa aniverseze 8 ani de prezenta a echipei Poli Iasi in divizia A de fotbal. Si nici sa inaugureze un nou stadion. Are de gind, in cazul in care va mai fi primar, sa faca ceva cu totul strain de preocuparile sale dintotdeauna: sa transforme Iasul in capitala culturala europeana. Stirea, cu usurinta integrata rubricii "curiozitati" din biografia edilului sef, merita comentata.
Omul care face confuzia intre o piesa de teatru si pornografie, cum a demonstrat cind a cenzurat publicitatea la piesa lui Valentin Krasonogorov, trebuie privit cu suspiciune din mai multe motive.
In primul rind, avem o banuiala ca este doar o idee aruncata dupa ce rectorul Dumitru Oprea si-a anuntat dorinta de a candida la Primarie. Intentia este de a prelua o parte a profilului universitar-cultural din campania previzibila a rectorului de la Universitatea "Al.I. Cuza" si un subiect incalzit pentru a inchide gura cirtitorilor de intelectuali. Ar putea fi altceva, mai populist. O arie din seria basmelor propuse de Constantin Simirad, care anunta, aproape anual, intentia de a construi zeci de mii apartamente, sau cum autoritatile scot la incalzire, in perioade electorale, soselele suspendate, Bahluiul navigabil ori alt proiect SF de infrastructura.
Oricum, avind in vedere ca a fost adusa din senin in discutie, propunerea poate fi perceputa si ca o recunoastere a esecului legat de promovarea Iasului. Calculul primarului a fost rudimentar si catastrofal de la inceputul mandatului. Nu reusesti sa faci din Iasi un brand cunoscut prin sport. Citi s-ar duce la Paris sau Londra ca sa vada echipele de fotbal Paris Saint Germain sau Chelsea? Tot asa, n-am auzit ca cineva sa vina, ca turist, la Iasi ca sa vada cum joaca Poli.
Sibiul nici macar nu are echipa in divizia A de ani buni, dar, cu toate acestea, are toate motivele sa fie admirat. Statutul de capitala culturala europeana, pe care il va imparti cu Luxemburgul anul viitor, a adus batrinul Hermannstadt pe harta Europei. In 2007, la Sibiu, printii Europei se vor calca pe picioare, alaturi de sefi de state si de guverne din Uniunea Europeana. Se estimeaza ca vor fi urmati de sute de mii de turisti, fiindca, fireste, una din mize pare sa fie cea economica. Sibiul a ajuns pe harta investitiilor din Romania nu doar pentru ca s-au acordat fonduri bugetare pentru reabilitarea cladirillor, ci si pentru ca lumea civilizata, bogata, antreprenoriala, bancara, sensibila la spiritualitate, a devenit interesata de specificul local, de patrimoniu. Scapata din cenusiul uniformizant al comunismului, zona a capatat identitate, profil, valoare si poate fi asociata unui produs, tinta a unei excursii, prilej de vacanta si destinatie culturala. In fapt, ingrediente perfecte ale succesului pe termen lung.
Comparativ, dupa ’90, putem spune ca imaginea Iasului, cea sustinuta de propaganda comunista, din clisee interbelice, drept capitala culturala a Romaniei a fost risipita din prostie de edili. Pina si demagogii au renuntat astazi la utilizarea formulei "capitala culturala", pe masura ce Iasul poarta din ce in ce mai tipator stindardul unei provincii tot mai inapoiate economic. Orasul e mai degraba o destinatie exotica, privita cu neincredere, fiind ultimul din rindul marilor aglomerari urbane in care cineva se gindese sa puna piciorul. S-au investit milioane de dolari pe nocturna la stadion si jucatori, iar Iasul nu are un ghid turistic profesionist, un punct de informare cultural, un centru de promovare in aeroporturile tarii. Singurul fenomen demn de retinut, anual, este o sarbatoare religioasa, Sf. Parascheva, o migratie interna, inter-provinciala, in general a lumii paupere, fara nici un interes pentru exterior, cind orasul se scalda in ruralitate.
Revenind la primar, ar fi de urmarit in ce termeni isi va insusi Nichita proiectul "Iasii – capitala culturala europeana". Daca il va initia doar ca pe un advertising uzual, plind de clisee prafuite, propunindu-si sa dea cu var muzeele, filarmonica si teatrul din oras, un fel de lucrari de intretinere sponsorizata a cladirilor, va esua intr-o abordare lipsita de credibilitate, riscind sa fie ironizata de responsabilii europeni. Mai multe sanse de reusita ar fi date de un marketing cultural inteligent, ceea ce presupune reinventarea unui oras, in cadrul unei strategii care sa includa media, creatia locala si PR-ul, parti ale unui plan de dezvoltare durabila. Ar trebui sa se plece, in primul rind, de la ideea ca actul cultural nu se mai produce doar intr-o sala de teatru sau intr-un muzeu, ci si pe strada, in tramvai sau la plimbare in Copou.
Daca am realiza un focus-grup si am intreba "Ce va vine in minte cind auziti de Iasi?", am avea surpriza sa identificam citeva repere ale unei imagini potentiale pentru viitorul Iasi european. Dar aceste repere trebuie puse la treaba de o echipa (nu de fotbal) pe care Nichita pare cel mai putin indicat sa o conduca.