Primaria are de pus perfuzii de zeci de milioane

In agitatia provocata de campania electorala, o stire a trecut aproape neobservata zilele trecute: Primaria a terminat negocierile cu firma Dalkia, care ar urma sa primeasca in concesiune, pentru urmatorii 20 de ani, serviciul de termoficare al municipiului Iasi. Cum a ajuns municipalitatea sa negocieze cu o firma privata e poveste lunga, care isi are inceputul in falimentul CET. Cert este ca, anul trecut, cu spatele la perete si cu zeci de mii de familii amenintate sa inghete de frig iarna, Consiliul Local a fost nevoit sa mearga pe mana francezilor de la Dalkia. Cine ar mai fi avut incredere sa dea huila pe datorie unei societati comerciale de termoficare in faliment ce nu-si platise furnizorii si consumase carbune de la rezerva de stat? Mai mult, Primaria a ajuns sa garanteze cu active de 30 de milioane de euro. Astfel, dupa cateva luni de iarna se parea ca rezolvarea problemei termoficarii s-ar putea, cu chiu cu vai, amana de la un an la altul. Din pacate, lucrurile nu stau asa.

In ultimii ani, autoritatile locale au tinut in lesa clientii sistemului centralizat de termoficare printr-o politica extrem de restrictiva de debransare. Desi erau proprietari, acestia aveau nevoie de tot felul de aprobari, adeverinte sau studii termice pentru a-si pune o centrala pe gaz. Numai ca iesenii tot s-au debransat, cu sau fara acordul CET. Acest lucru s-a intamplat cand diferentele de pret intre incalzirea in sistem centralizat si cel individual nu erau asa mari, iar costul unei centrale de apartament reprezenta mai multe salarii medii decat in prezent. Oamenii voiau sa aiba independenta termica, sa nu lase apa sa curga cinci minute pana sa se incalzeasca. Astfel, incet-incet, au disparut vreo 50 de mii de clienti. In momentul de fata, municipalitatea sustine ca ar mai avea in jur de 50 de mii de clienti, reprezentantii asociatiilor considera ca ar fi cu peste zece mii mai putini.

Iarna care a trecut a fost una de groaza pentru clientii sistemului centralizat. Facturile au urcat pana la cer in cazul iesenilor care nu primesc subventii. In unele asociatii, facturile imense s-au suprapus cu ceea ce generic se numeste "scandalul repartitoarelor", ajungandu-se sa coste caldura peste 1000 de lei pe luna la doua camere. Ultimele retineri din partea locatarilor care aveau in plan sa-si monteze o centrala pe gaz au fost astfel spulberate. Daca in trecut investitia se amortiza in cinci ani, acum o poti amortiza in doi. Nu mai aveau de ce sa astepte. Febra debransarilor a inceput inca din februarie, fiind asociatii mai mici unde chiar si 70-80% dintre membri vor pleca din sistem in doar cateva luni. Pentru Primarie exista o veste si mai proasta decat asta: cei care pleaca sunt, in mare parte, iesenii care plateau, luna de luna, intretinerea.

Pana la venirea francezilor de la Dalkia, administratia locala nu si-a batut capul cu recuperarea datoriilor. Colectarea restantelor de la populatie mai mult s-a mimat, iar cand alegerile bat la usa nu trimiti portareii la rau-platnici. Sumele au crescut ametitor, de la un an la altul. Ce se va intampla cand din sistem pleaca clientii care mai pompau sange in venele bolnavului? Cand cei care raman sunt cazurile sociale cu subventii de la municipalitate sau datornicii? Compania Dalkia si-a luat masuri de siguranta si cere un consum de 380 de mii de gigacalorii pe an pentru a cotiza redeventa negociata si a mentine pretul. Anul trecut, cu o iarna friguroasa, s-au livrat peste 400 de mii, dar ce consum va mai fi la anul? La o estimare grosiera, 400 de mii de gigacalorii la 45.000 de clienti (o varianta de mijloc) ar insemna ca la plecarea a 10.000 de clienti ar disparea (in medie) 90.000 Gcal. Daca nu cumva CET va livra in continuare 400 de mii Gcal si clientii vor sta cu geamurile deschise toamna si primavara. Sau apa calda va curge un sfert de ora pana se va incalzi. Aceste "strategii" se puteau aplica pana la ultima mare debransare, cand mai erau "fraieri" care cotizau. Daca acestia parasesc corabia, Primaria va acoperi din greu nota de plata prin subventii, pentru ca factura catre Dalkia trebuie achitata. De unde fonduri? Din bugetul municipiului, adica din banii iesenilor care nu sunt racordati in sistem.

Sumele pentru sustinerea "bolnavului" sunt aproape imposibil de gasit intr-un buget local secatuit. Francezii vor 253 de lei/Gcal (fara TVA), cu aproape 20 de lei peste pretul reglementat de ANRE. La Iasi gigacaloria este printre cele mai scumpe din tara, iar perspective in viitorul apropiat sunt doar pentru o reducere cu 3 lei(!) aplicabila din 2016. La un minim de 380 de mii de Gcal, afacerea din agentul termic este in jur de 100 de milioane de lei. Pentru francezi, afacerea totala este dubla, deoarece vin bani si din energia electrica livrata in sistemul national. Estimarea e realizata la banii de acum, pentru ca pretul gigacaloriei poate sa creasca in functie de inflatie, preturi la combustibili, salarii. O suma cu care nu e de glumit. Reprezentantii municipalitatii au incercat sa para multumiti de negocieri, motivand ca, in urma cu un an, CET avea un pret de 420 lei/Gcal.

Ce e de facut? Probabil ca multi ar spune ca, atunci cand costurile vor fi foarte mari, "bolnavul" ar trebui deconectat de la aparate. Nu se poate face peste noapte, deoarece la CET sunt investitii de sute de milioane de lei cu bani europeni. Este adevarat ca investitiile au fost ca si cum bolnavului, aflat in coma, i-ai cumpara tichie de margaritar. Numai ca UE iti cere ca cel care poarta tichia sa fie viu. Nici Dalkia nu va face investitii serioase pana nu va fi clara situatia juridica a instalatiilor. Viitorul primar si viitorul consiliu local vor trebui sa judece inca o data problema concesiunii pe 20 de ani. Daca se joaca totul pe cartea sistemului centralizat, atunci ar trebui un plan si pentru mentinerea si chiar aducerea clientilor inapoi. Ar fi o lupta dupa regulile economiei de piata, si nu cu parul in mana. Cu preturi rezonabile si facilitati pentru clienti. Pare greu de realizat, daca nu imposibil, mai ales ca s-a vazut managementul de pana acum, care a facut ca incalzirea in sistemul centralizat sa ajunga sa coste dublu sau chiar triplu fata de cel individual. Ar fi si o alta varianta care tine de guvern (si politica). Sa obtinem acceptul sa transferam "bolnavul" la Bucuresti. Atunci nu vor mai plati toti iesenii pentru caldura din sistemul centralizat. Va plati toata tara.