Provocari post-criza

Actuala criza economico-financiara va trece, dar va lasa in urma sechele si provocari ce vor marca mult timp economiile si societatile noastre.

O parte din provocarile majore cu care ne vom confrunta in primii ani de dupa sint urmatoarele:

1. Crestere economica slaba. Economia mondiala, ce era obisnuita cu ritmuri anuale de crestere de peste 5% inainte de criza, va inregistra o vreme ritmuri lente, de 2-3%. Activitatea va ramine deci scazuta ani buni datorita dezindatorarii menajelor, reconstituirii fondurilor proprii de catre banci, restrictiilor de credit si normalizarii politicilor monetare si bugetare.

2. Somaj de masa. Dupa 2007, S.U.A, Europa si Japonia au inregistrat peste 10 milioane de someri in plus, rata somajului ajungind la o medie de 12% si chiar mai mult. Relansarea va fi greoaie, deci nu se vor crea rapid multe locuri de munca, astfel ca se va instala un somaj durabil, asemanator celui din anii 1970. Chestiunea centrala e daca se va reusi crearea locurilor de munca prevazute in servicii si in asa-numita "crestere verde", pentru a compensa pierderea locurilor de munca din industrie.

3. Putere de cumparare redusa. Slabiciunea anticipata a cresterii pe termen scurt, intr-un context de somaj accentuat si polarizarea pietei muncii, nu vor permite decit cresteri salariale reduse. Indatorarea nu va mai putea suplini cresterile salariale, singura solutie pentru cresterea puterii de cumparare raminind o redistribuire mai buna a veniturilor.

4. Strategiile de iesire din criza. Acestea vor ridica datoriile publice ale tarilor din G-20 la 115% din PIB in 2015, ceea ce va crea mari dezechilibre financiare. Apoi, deflatia nu poate fi evitata decit prin transferarea catre state a imenselor datorii ale sectorului financiar. Astfel, prelevarile obligatorii cresc, dar deficitele si finantarea lor vor constitui o mare problema, mai ales pe fondul unor revendicari sociale tot mai mari. Va trebui modificat semnificativ cadrul, perimetrul actiunii publice. Apoi, frenezia creatiei de moneda de astazi se va traduce miine prin inflatie si noi bule speculative asupra produselor financiare, materiilor prime strategice sau permisiunii de emisie a gazelor cu efect de sera. Nu cunoastem inca modul cum vom putea evita anticiparile inflationiste si mai ales cresterea preturilor la petrol, gaze naturale, minereuri strategice, alimente s.a.

5. Conversia modelelor economice. Intoarcerea la o crestere stabila si mai bine echilibrata la nivel mondial trece printr-o reindustrializare bazata pe economia cunoasterii in Nord si printr-o punere la punct a unor sisteme de protectie sociala in Sud, singurele in stare sa dinamizeze cererea interioara. Mai general spus, trebuie reabilitate politicile bugetare, fiscale, industriale, desfasurate pe plan international pentru a dota economia globala cu institutii si reguli.

6. Lupta impotriva incalzirii globale. Obiectivul de a limita incalzirea climaterica la 2 grade Celsius e astazi deplin acceptat. Dar eforturile trebuie impartite intre tari si asumate constringerile sau, mai bine spus, transformate constringerile in oportunitati, pentru a fi acceptate social. Avem nevoie de economii si societati mai putin energetivore, in cadrul sau in afara economiei de piata. Pentru aceasta trebuie gindite energiile de miine, ceea ce poate produce o ruptura tehnologica.

7. Sanatatea. Va fi sectorul cu cea mai puternica crestere in secolul al XXI-lea. Populatia imbatrineste, speranta de viata va trebui sa continue sa creasca. Chiar populatia Chinei – se spune – va fi batrina inainte sa fie bogata. Dar ponderea cheltuielilor de sanatate va creste si din alte ratiuni decit imbatrinirea. Pe masura ce nivelul de viata va creste, oamenii vor accepta sa aloce o parte crescatoare din venituri cheltuielilor de sanatate. Miza sta in a sti sa transformam sanatatea dintr-o povara bugetara intr-o investitie care sa traga dupa sine, eventual, si alte sectoare, mai ales ca in acest domeniu au loc niste descoperiri uluitoare, cu efecte de antrenare posibile si cu potential de atragere de venituri (profituri).

8. Tensiunile legate de criza si de globalizare. Criza va provoca numeroase tensiuni sociale, datorita pierderilor inregistrate si distribuirii acestora, tensiuni ce se vor stinge cu greu. Este stiut ca fenomenul globalizarii nu are doar cistigatori, ci si perdanti. Apoi, mutatiile tehnologice majore in curs vor provoca sau amplifica alte tensiuni, pentru multi ele fiind greu de integrat. Iata, deci, o serie de factori perturbatori, ce pot conduce la conflicte, pauperizare s.a.m.d.

Lumea de miine e plina de amenintari, dar si de oportunitati mai mari decit oricind, iar mizele sint uriase. Trebuie reinventat un model de crestere pentru tarile dezindustrializate, inclusiv pentru Romania, trebuie refondata intreaga economie in jurul unui proiect durabil ecologic si social, trebuie sa facem, cum spuneam, din sanatate o investitie. Toate acestea vor fi posibile daca vom sti sa evitam piedicile numeroase ce vor veni, sa aterizam lin dupa elanul politicilor conjuncturale expansioniste aplicate in timpul crizei si sa disipam tensiunile si crisparile inconturnabile intr-o lume atit de bulversata.