Intelectualul enervant de ingenuu si o eroina din Est

Ei bine, aceasta fraza citita dupa ce am trecut prin Rusia lui Putin mi s-a parut enervanta prin ingenuitatea ei. Fundamental, este exprimat un adevar. Practic, rationamentul trebuie putin rasucit. Un intelectual care lupta cu un regim totalitar (unii spun "semitotalitar") precum cel din Rusia este un erou. Cel care lupta impotriva "opresiunii" unui regim democratic – puternic si cu mii de pirghii pentru propaganda, e adevarat, dar democratic – poate deveni usor un disident simpatic sau un clovn obositor. De altfel, nici Chomsky nu asaza TINA (abreviere a expresiei "there is no alternative") pe acelasi plan cu totalitarismul.

Am asistat la un scurt schimb de replici in redactia ziarului in care lucrez atunci cind a venit vorba de Chomsky. Unii au sarit imediat si au aruncat etichetele stiute – "nebun", "iresponsabil", "antisemit", a vorbit despre khmerii rosii fara sa le enumere crimele, il iubeste pe Chavez si toate celelalte. Altii – semnificativ e faptul ca mai toti erau filologi de formatie – au sarit sa-l apere pe parintele "copaceilor" (cei care au studiat engleza stiu despre ce vorbesc) care, poate, derapeaza din cind in cind, dar a ramas intotdeauna un ingenuu profund bine-intentionat. Acestia din urma adauga de obicei ca nu poti vorbi ca despre Vadim Tudor atunci cind vine vorba despre omul care a revolutionat lingvistica si felul in care ne raportam astazi la limbaj. Cam astea ar fi taberele. Ca intotdeauna, e atit de bine sa citim calm si sa judecam!

Prejudecatile s-au adunat ciorchine peste icon-ul Chomsky

Interventiile lui Chomsky sint eseuri care privesc ultima perioada a politicii externe puse in practica de SUA. Irak, America de Sud, 9/11 au toate un numitor comun si intra usor intr-un algoritm apocaliptic in care se porneste de la irationalitatea administratiei Bush si se ajunge la calificarea istorica a Americii drept un imperiu agresiv, care si-a intemeiat intotdeauna puterea pe o dominatie teribila a propriilor "supusi" cu arme propagandistice: Chomsky simplifica tot timpul in articolele sale "implicate", iar eu simplific aici si mai mult, asta e jocul. "Am tinut intotdeauna cu pierzatorii", declara el intr-un articol din "Gardianul", ziar de stinga englez care incerca acolo sa treaca peste radicalismele lui, amintind tot timpul ca se afla printre cei mai citati zece autori, dupa Shakespeare sau Marx. Prejudecatile s-au adunat ciorchine peste icon-ul Chomsky – lectura acestuia din urma este una dintre cele mai grele confruntari cu tartrul intelectual depus peste coltii "activisti" ai oricarui amator de opinie politica. Cum procedezi cind citesti rinduri radicale impotriva Americii si rinduri moderate sau laudative la adresa incercarilor de eliberare de sub "hegemonie" ale unora de teapa lui Chavez. Cred ca e un privilegiu ca avem un anarhist dezlantuit cu un background atit de respectabil precum Chomsky – vrind-nevrind, trebuie sa incerci sa-i intelegi argumentele. Multe sint puternice, logice, mai ales atunci cind se opresc asupra mecanismelor de alcatuire a discursului propagandistic. Dorinta unor grupuri puternice de influenta de a impune predarea in scolile americane si a creationismului, denumit mai nou "Proiectul inteligent"!, este contracarata de Chomsky cu un argument "la mintea copiilor": vreti sa combateti ceva nesigur, nu indeajuns verificat, dar care a strins mii de dovezi empirice, cu altceva imposibil de demonstrat.

Pe cineva care nu a citit de-a lungul timpului articolele lui Chomsky aceasta carte l-ar putea nedumeri. Ar vedea mai ales critici aduse regimului Bush (asta o poate face si George Clooney), ceva opinii exotice despre America Latina pe care o lauda pentru ruperile de SUA si, din cind in cind, elogii aduse anarhismului. Ar fi nedreapta o astfel de impresie, Chomsky face parte din categoria aceea de intelectuali care nelinistesc cu siguranta lor de outsideri, de oameni care se dezic de orice sistem: e un lux rar, unora le poate parea periculos, dar nu e decit libertate de opinie care uneori poate deranja. Uneori e nevoie de o voce inteligenta care sa spuna, asa cum o facea intr-un interviu din "Le Monde Diplomatique" in 2007, ca exista un totalitarism corporatist care se manifesta simplu: daca Statul mai da din cind in cind socoteala pentru ce face, General Electric, de exemplu, n-o va face niciodata (am parafrazat). Chomsky aminteste unul dintre beneficiile mari ale lecturii: a nu se cadea in leneveala, cititul suspicios, atent este singurul exercitiu cunoscut pentru un creier aflat de obicei "online". Savantul poate parcurge rapid scara de la ingenuu simpatic, la naivitate enervanta – poate fi apoi putin agasant de rudimentar si repetitiv pentru amatorii de Baudrillard sau Bourdieu; lectura ramine insa una vie.

Cartea Annei Politkovskaia este din categoria aceea rara a scrisului "fara anestezie"

Trecem in cealalta parte a lumii, in Rusia tenebroasa descrisa de jurnalista Anna Politkovskaia. Elementele care ii alcatuiesc portretul sint nedrepte prin reductionismul facil: se spune ca e o eroina jurnalista care a luptat cu Putin si pentru asta a fost asasinata in scara blocului in care locuia. Asa e, dar curajul sau a fost mult mai complex de atit. E de ajuns sa parcurgeti aceasta carte tulburatoare si veti fi inundati, pe de o parte, de detalii cutremuratoare despre cum a "renascut" Rusia noului "tar" si, pe de alta parte, de o evidenta cutremuratoare. Este vorba despre socantul fapt ca jurnalista nu repeta monomaniacal ca Putin este raul intruchipat – nu cum o face Chomsky despre Bush. Nu, autoarea stringe marturii, dovezi, lucreaza cu dosare, incheaga povesti incredibile spuse de oameni cit se poate de reali despre alti oameni infiorator de reali. Putin este mai degraba responsabilul care pluteste din umbra – evident, ziarista nu mai asteapta nimic de la el, dar il acuza prin simplul fapt ca demonteaza rotita cu rotita sistemul crud si corupt care l-a propulsat si il intretine.

Politkovskaia nu isi face o incantatie din criticarea lui Putin, ea numeste direct si descrie frust personaje criminale, corupte, le numeste cu nume si prenume, le acuza de fapte extrem de grave (mai toti trec prin botezul crimei, fie ca e vorba de ofiteri care bat soldati pina se plictisesc, fie ca e vorba de mafioti care isi executa "obstacolele"). Povestea care m-a socat prin amploarea increngaturilor si prin violenta distrugerii oricarei verigi dintre victima si Stat este aceea a unui domn pe nume Pavel Fedulev. Dintr-un hot marunt a ajuns magnatul Uralilor, cel mai important mafiot din Ekaterinburg. Am aflat ca exista un soi de fond comun, numit "Troaca", din care se imprumuta mafiotii mari. Acel oras din Urali avea una dintre cele mai mari "troace" ale Rusiei. Fedulev n-a avut initial acces la ea. A calcat peste multe cadavre, a manipulat muncitori si i-a aruncat in revolte de uzina, a omorit, a cumparat cu totul politia (ajungind sa numeasca el inspectorii) – Politkovskaia nu scapa nimic, relateaza totul cu lux de amanunte, cu nume de complici, de victime, de adversari. Sa scrii despre o astfel de bruta (si nu doar despre una!) arata curajul ireal al unei jurnaliste care nu s-a multumit sa critice abstract un regim (desi in Rusia si asta ar fi insemnat eroism).

De la anchetele cu miza zdrobitoare, jurnalista de la "Novaia Gazeta" trece foarte usor la descrieri de vieti ale oamenilor simpli. Un capitol intreg le e dedicat unor prieteni din tinerete cu destine tragice, dramatice sau tipice (sau toate la un loc) pentru moscoviti. Este extraordinar scrisa istoria unei anume Tania, o prietena pe care Anna o regaseste, dupa zece ani in care au pierdut complet contactul. Tania venise in anii ’80 din provincie, se calificase ca inginer cercetator, o clasa care avea sa sufere mult dupa caderea URSS, se casatorise cu un barbat moscovit ca sa poata sta in capitala. A trecut prin momente de foame teribila pina cind, dupa ce si-a parasit barbatul (dar si-a pastrat soacra ca sa aiba cine sta cu cei doi copii), s-a apucat de mici afaceri, specula, negot cu sarsanaua. Cind cele doua prietene s-au regasit, Tania era putred de bogata, avea retea de supermarketuri si isi tinea pe linga sine un amant de doua ori mai tinar. I-a povestit prietenei jurnaliste cum plateste taxe de protectie mafiilor, cum da spaga pentru orice si cum vrea sa ajunga cit mai sus. Intr-o zi, jurnalista ajunge la o conferinta de presa in care erau prezentati candidatii pentru duma moscovita. A gasit-o acolo si pe Tania, care, dupa ce a anuntat electoratul ca vrea sa se ocupe de oamenii fara camin, a inaltat marete laude preaiubitului Putin (deci a fost aleasa in duma fara probleme). Intre patru ochi, dupa conferinta de presa, Tania avea sa-i furnizeze secretul ambitiei vechii sale prietene: cind urci o treapta mai sus se cheama ca ai o taxa de protectie mai putin de platit…

Cartea Annei Politkovskaia este din categoria aceea rara a scrisului "fara anestezie". Relatare seaca, fara multe "efecte speciale" – doar o voce teribil de autentica si faptele.

Noam Chomsky, Interventii, traducere de Bogdan Lepadatu, Editura Vellant, 2008

Anna Politkovskaia, Rusia lui Putin, traducere de Viorica Horga, Editura Meditatii, 2008