ANALIZĂ Din ce în ce mai mulţi refugiaţi pleacă din Iaşi: şcolile din Ucraina vor ore faţă în faţă, părinţii nu-şi mai permit să plătească chiriile

Ministerul Educaţiei din Ucraina nu a emis un ordin de ministru sau vreo legislaţie echivalentă prin care să oblige elevii să fie prezenţi, acolo unde se poate, la ore faţă-în-faţă pentru a putea promova. Dar a emis o recomandare fermă pe care şcolile, în special cele din regiunile unde nu există conflict direct, au respectat-o: mai puţin ore online, mai multe faţă în faţă. Cuplată cu venirea iernii, cu costul mare al chiriilor în Iaşi şi cu o aparentă acalmie în partea de Vest a ţării şi în regiunea Odessa, familiile care nu au vrut ca să rămână şi mai mult în urmă copiii lor au luat drumul peste graniţă.

Recomandarea care cheamă familiile înapoi în ţara măcinată de război

Cifrele cele mai relevante pentru a arăta acest exod le-am obţinut de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi. Dacă la nivelul lunii iunie, în şcolile din judeţ existau aproximativ 210 ucraineni care participau, ca audienţi sau ca elevi înscrişi la ore, la procesul educaţional, la începutul lunii noiembrie numărul lor s-a înjumătăţit şi mai sunt 96. Asta în contextul în care înscrierea copiilor în sistemul de învăţământ de stat e una dintre condiţiile pe care refugiaţii ucraineni trebuie să o îndeplinească pentru a primi ajutorul de 2.000 de lei / lună din partea statului.

„Ziarul de Iaşi” a discutat cu o familie de ucraineni stabiliţi în regiunea noastră, care au doi copii, ambii înscrişi la şcoală în zona Cernăuţi. Fiind vorbitori de limba română, aceştia au luat decizia de a-i muta pe copii la şcolile din România, din cauza incertitudinii, dar şi a faptului că au fost chemaţi să meargă la ore faţă în faţă.

„Momentan este doar o recomandare, iar fiecare şcoală, în funcţie de situaţia în care se află, decide cum se organizează. Tendinţa generală în Ucraina este de a se renunţa treptat la online, dar nu este o lege în sensul acesta. Cei care nu vor să facă ore online, pot să înveţe în România sau în oricare alt stat, iar când se întorc în ţară vor da o echivalare, dacă ştiu limba ucraineană. Nu există o metodologie încă în acest sens. Ştiu personal o familie care s-a întors în Odessa pentru că şcoala i-a informat că nu vor mai fi ore online: e caz după caz”, a explicat, pentru „Ziarul de Iaşi”, tatăl familiei.

În Iaşi au rămas, în principal, cei decişi să se stabilească aici pe termen mediu

Situaţia în şcolile din judeţ era oricum complicată: în calitate de audienţi, elevii ucraineni participau la ore maximum un an, înainte de a avea două opţiuni, fie se înscriu ca elevi, fie abandonează. Predarea se făcea în continuare în limba română, cu excepţia unor situaţii în care şcoala avea şi cursuri în engleză sau exista o bunăvoinţă a profesorilor de a lucra suplimentar. Însă mulţi dintre elevi, mai ales cei din învăţământul primar şi gimnazial, nu ştiu decât ucraineană şi rusă, ceea ce face ca situaţia lor de audient să fie una complicată.

CITEȘTE ȘI: Se întâmplă la Iaşi: Pani Iulia lasă doctoratul pentru 45 de copii refugiaţi. Soţul, fratele şi tatăl ei luptă pe front

Plecarea ucrainenilor din Iaşi a fost remarcată şi de ONG-urile care îi ajută pe aceştia, în special pe zona educaţională şi pe plan social. De principiu, au spus reprezentanţii acestora pentru „Ziarul de Iaşi”, au mai rămas în ţară doar cei care au prins cu adevărat rădăcini aici. Spre exemplu, cei de la Caritas, care organizează mai multe programe de sprijin pentru refugiaţi, inclusiv unele educaţionale pentru copiii acestora, spun că au sistat clasele cu predare în ucraineană pe care le aveau în momentul în care s-a dat legea care spunea că subvenţia pentru refugiaţi se oferă celor care au loc de muncă şi îşi înscriu copiii la şcoli. Dar plecarea refugiaţilor a avut şi alte motive, spune Radu Huzum, de la Caritas Iaşi.

„Mulţi au plecat din cauza costurilor ridicate la facturi şi pentru că vine frigul, iar aceste costuri nu fac decât să crească. În Ucraina mai au rude, mai pot sta la ei, dar aici trebuie să plătească utilităţi, chirie şi mâncare, ca orice chiriaş român. Noi avem beneficiari în continuare, sunt mulţi cei care au nevoie şi vin din zone defavorizate. Cu copiii este şi mai complicat: statutul de audient este foarte greu pentru cei care nu ştiu româna. De aceea părinţii preferă să continue studiile în Ucraina, oricum făceau în paralel şi înainte: online în ucraineană şi ore în România”, a explicat Radu Huzum.

Acesta a explicat că, din moment ce nu sunt traducători şi inclusiv alfabetul e diferit, chiar şi copiii mari, de la liceu, ar fi nevoiţi să reia noţiuni din clasele primare de scriere. „Şi ce faci, ca sistem – te apuci să îi înveţi bastonaşe, scrierea de la zero, dacă nu ştiu niciun cuvânt?”. La centrul pe care-l are Caritas pentru aceşti refugiaţi a rămas o învăţătoare care predă în limba ucraineană, cu care se făceau ore zilnic în prima pate a anului, şi acum se face un sistem de afterschool. Mai fac ore de limbă română şi activităţi comune cu copiii de la centrul de zi, care sunt români, pentru o mai bună integrare a refugiaţilor ucraineni. „Ne adaptăm ca să îi ajutăm”, a concluzionat acesta.

Copiii ar vrea să înveţe, sistemul nu poate să-i asimileze

Lucian Grigorescu, coordonator al Centrului Social pentru Familiile din Ucraina şi preşedintele al Asociaţiei Împreună pentru Miroslava, spune că ONG-ul pe care-l coordonează mai are un nucleu de beneficiari care s-au stabilit în Iaşi. Restul au plecat: banii, iarna care se apropie şi frica pentru viitorul copiilor i-au împins înapoi în ţara măcinată de aproape doi ani de război.

„Noi le oferim activităţi educative în continuare, şi pentru adulţi şi pentru copii, le donăm alimente când avem posibilitatea, cam o dată la două săptămâni. Sunt oarecum mai puţini, cel puţin chipuri noi nu prea mai avem. În mai s-a simţit însă o plecare semnificativă”, a explicat Lucian Grigorescu.

CITEȘTE ȘI: În spatele facultăţilor de la TUIASI copiii ucraineni luptă cu traumele războiului prin teatru, șah, canto și yoga 

Una dintre cele mai mari prezenţe în Iaşi pe zona ajutorarea copiilor refugiaţilor ucraineni o are organizaţia Salvaţi Copiii. Aceştia spun că s-au luptat până acum, fără succesul, cu hăţişul legislativ din România, pentru a încerca să-i ajute pe copiii ucraineni să se integreze şi să urmeze o formă de învăţământ. Mai ales că ei au în grijă zeci de tineri din sistemul social ucrainean, ajuns de la un centru din Dnipro: sunt orfani, tineri proveniţi din familii dezorganizate, găzduiţi de DGASPC Iaşi la un centru în Bucium.

„La cifrele pe care le aveţi, cu copiii din sistem, trebuie să vă gândiţi şi că mulţi părinţi şi-au înscris acum, din toamnă, copiii de frică la şcoală. De frică pentru a nu pierde programul de sprijin al guvernului. Dar tot mulţi dintre cei de pe listă nu s-au mai dus pentru că nu e clarificat încă dacă România le recunoaşte anul şcolar, dacă le încheie o medie. Nu e reglată situaţia, iar dacă ei rămân tot audienţi nu înţeleg absolut nimic. Era o discuţie să fie evaluaţi, pentru a vedea unde ar putea fi integraţi după cunoştinţe şi aptitudini, dar ni s-a transmis că nu există comisii şi capacitate la nivelul ISJ Iaşi pentru a face aşa ceva”, a declarat Ioana Nistor, de la Salvaţi Copiii, pentru „Ziarul de Iaşi”.

CITEȘTE ȘI: Cum înveţi într-o ţară străină, fără să cunoşti pe cineva, fără să ştii limba sau o limbă intermediară. Exemplul a 39 de copii sosiţi la Iaşi

Ioana Nistor spune şi ea că familiile refugiaţilor le-au spus că au fost informaţi, de guvernul ucrainean, că trebuie să îşi continue studiile şi în Ucraina. Mulţi dintre cei care au rămas şi acum în Iaşi fac ore online, mai puţin copiii din şcoala primară, pentru care nu există o astfel de soluţie

„Li se mai dau teme, sunt verificaţi prin comunicarea electronică, nu neapărat ca o oră propriu-zisă, dar fac un schimb de mesaje cu un învăţător. Cei mai mari au ore la care intră. De aceea, cum nimic nu e clar la noi în sistem, mulţi au preferat să renunţe să meargă la şcoală şi să facă orele din Ucraina. Dar cei care au plecat acasă au făcut-o pentru că nu mai au venituri şi nu reuşesc să se descurce financiar. Cu şcoala unii ar fi găsit soluţii, dar nu s-au descurcat cu banii”, a mai precizat Ioana Nistor.

În momentul de faţă, Salvaţi Copiii Iaşi oferă ore de tip şcoală după şcoală pentru copiii din sistemul de protecţie din Ucraina, ajunşi la Iaşi, având şi un program educaţional de tip grădiniţă pentru familiile care s-au stabilit în capitala Moldovei.

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înţelege ca să ajuţi. Perspectiva refugiaţilor ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Fundaţia Friedrich Naumann pentru Libertate România şi Moldova

Citeşte şi: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/cum-inveti-intr-o-tara-straina-fara-sa-cunosti-pe-cineva-fara-sa-stii-limba-sau-o-limba-intermediara-exemplul-a-39-de-copii-sositi-la-iasi–340456.html