Cât de artificială este inteligenţa artificială?

De fapt, nu este deloc artificială. Este una dintre cele mai înalte creaţii umane, pe care o datorăm acumulării de cunoaştere de pe parcursul a mii de ani şi este produsul generaţiilor tinere care îşi construiesc viitorul după valorile şi idealurile lor.

Programe pentru calculator s-au scris de acum vreo 80 de ani. La început, calculatoarele au făcut ceea ce cele spunea denumirea, adică puteau să calculeze cu o viteză mult mai mare decât era în stare omul. Prin anii '50 au apărut idei conform cărora calculatoarele ar putea lua decizii, dar acestea nu au avut aderenţa necesară la acea vreme, motiv pentru care a apărut prima iarnă a inteligenţei artificiale. Au mai fost şi alte astfel de perioade hibernale sub aspect informatic, dar important este faptul că tehnologia a făcut ca interacţiunea om-calculator să se schimbe în sensul evoluţiei acesteia. Astfel, sub aspect tehnic, trecerea de la relee electromagnetice la tuburi electronice, apoi la tranzistori, la circuite integrate, la microprocesoare şi apoi la sistemele cuantice, a facilitat, sub aspect tehnologic, creşterea exponenţială a performanţelor sistemelor informatice, odată cu creşterea impactului acestora asupra societăţii.

Faţă de aplicaţiile clasice, cele de inteligenţă artificială sunt „vii”. Adică reacţionează, se perfecţionează, învaţă, „ştiu” ce vrea utilizatorul, iau decizii etc. Asta nu înseamnă că „gândesc”, ci se comportă în baza unei logici interne pe care au gândit-o programatorii. Inteligenţa artificială este clasificată de către specialişti în multe feluri. Un nespecialist le-ar clasifica în două mari categorii: sisteme de inteligenţă artificială care interacţionează preponderent cu omul şi cele care interacţionează preponderent cu mediul. Din prima categorie fac parte aplicaţiile care se folosesc în motoarele de căutare. Astfel, pe baza căutărilor efectuate anterior, inteligenţa artificială structurează un profil al utilizatorului, căruia îi trimite acele informaţii (ştiri, articole, muzică etc.) pe care acesta le aşteaptă. Tot aici intră şi programele cu aplicaţii medicale, care pun diagnostice, fac scheme de tratament, efectuează operaţii etc. Din cea de-a doua categorie fac parte aplicaţiile specifice automobilelor fără pilot. Pe baza informaţiilor primite de la o grămadă de videocamere şi senzori de viteză, forţă, acceleraţie, temperatură, umiditate etc., aplicaţia de inteligenţă artificială pilotează maşini, în condiţii de siguranţă mult mai ridicată decât în cazul în care la volan se află o fiinţă umană timorată de trafic, de fobia cumpărăturilor de sărbători şi de incertitudinea locului în care îşi va petrece revelionul…

Cu alte cuvinte, inteligenţa artificială ne face să trăim mai mult şi mai bine. Ca orice lucru făcut de om, şi inteligenţa artificială ne poate face şi rău, aşa cum blocurile se mai şi prăbuşesc, avioanele mai şi cad, podurile se mai şi rup. Deci, dacă aceste programe de inteligenţă artificială conţin erori sau sunt special gândite să facă rău, consecinţele pot fi catastrofale pentru omenire. Lumea se gândeşte cu teamă la acel punct de singularitate în care sistemele informatice vor avea o conştiinţă de sine şi vor privi oamenii ca pe nişte inamici. Nici nu este nevoie să se ajungă până acolo pentru ca omenirea să fie în pericol, avându-se în vedere dependenţa tot mai mare pe care o avem faţă tehnologie în general, coroborată cu posibila noastră incapacitate de a gestiona această tehnologie. Şi nu trebuie să ne facă rău tehnologia, ne pricepem noi foarte bine la asta, oricât de inteligenţi am fi, deoarece, am mai spus-o aici, după Al. Paleologu, oamenii inteligenţi fac prostii pe măsura inteligenţei lor. Esenţial este să stăpânim inteligenţa artificială, aşa cum trebuie să stăpânim tehnologia, iar asta nu putem să o facem decât cu oameni inteligenţi şi educaţi. Abia aici avem o mare problemă!

Oricum, anul 2023 este anul în care Inteligenţa Artificială a fost conştientizată la scară planetară, trecând peste bariere geografice, politice, sociale, culturale. Parafrazându-l pe Winston Churchill, am putea spune că …niciodată atât de mulţi nu au vorbit atât de mult despre ceva la care se pricep atât de puţini!

Articolul face parte din seria „Trebuie să ne temem sau să ne bucurăm de dezvoltarea AI?”, tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2023.

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi