FILIT – Apariţie inedită pe scena Naţionalului de la Iaşi: o cunoscută scriitoare din Rusia. Cum se poziţionează un scriitor în faţa războiului şi cum interpretează pacea?

Guzel Iahina este o scriitoare şi scenaristă rusă. Atât primul său roman, „Zuleiha deschide ochii”, cât şi cel de-al doilea, „Copiii de pe Volga”, au reprezentat un fenomen pentru literatura rusă actuală. Cărţile ei sunt traduse în peste 40 de limbi, ea fiind câştigătoare a Premiului literar Big Book şi a Premiului literar Yasnaya Polyana.

„Primul roman a fost uşor de scris, a fost ca şi cum aş fi cântat un cântec. Abia cu al doilea roman am început să mă gândesc la responsabilitatea pe care o are un scriitor faţă de un cititor. Am înţeles apoi că această barieră a fost faptul că am scris despre ceva ce înseamnă parte a vieţii unui om. Foarte multe familii au trăit ceea ce am descris în romanul «Zuleiha deschide ochii», iar foarte mulţi copiii au început să tacă aşa cum tac «Copiii de pe Volga»„, a spus Guzel Iahina la Seara FILIT.

Sarcinile unui scriitor

În contextul invaziei Ucrainei, scriitoarea a vorbit despre cum se poziţionează un scriitor în faţa războiului şi cum interpretează pacea. „Noţiunea de pace pare astăzi atât de fragilă, încât în urmă cu doi ani vorbeam despre sfârşitul istoriei. Într-adevăr, 24 februarie 2022 a pus acest conceprt sub semnul întrebării, poate chiar l-a anulat. În aceste vremuri pe care le trăim, apar mai multe întrebări pentru cel care scrie”, a menţionat Guzel.

Aceasta vorbeşte despre trei sarcini principale ale scriitorului în vreme de război: confirmarea vieţii, înţelegerea traumei şi aproprierea celor implicaţi. „Sunt şi mai multe sarcini, printre care prima şi cea mai importantă este confirmarea vieţii. Cred că aceasta este principala sarcină a artei, de a demonstra valoarea şi unicitatea vieţii. O altă sarcină, în vremuri de război, este aceea de a prelucra, de a înţelege trauma pe care o trăieşte omul. A treia sarcină a celui care scrie este aceea de a apropria părţile aflate în conflict. În vremurile de război trebuie reafirmate valorile primare, fundamentale, esenţiale. E timpul, probabil, să spunem că viaţa omului este importantă şi că violenţa este inadmisibilă”, a completat Guzel Iahina.

Guzel Iahina: „Războiul loveşte cel mai tare copiii”

Povestea din spatele cărţii „Trenul spre Samarkand” şi întâmplările din actualul război scot în evidenţă traumele trăite de copiii nevinovaţi. Întrebată de Marius Constantinescu ce şanse la viitor şi ce fel de adulţi vor fi cei care îşi trăiesc copilăria în vremuri de război, Guzel Iahina a spus că atât prezentul, cât şi viitorul acestora este „otrăvit”. „Războiul loveşte cel mai tare copiii. S-a întâmplat ca istoria Rusiei să cunoască o serie întreagă de traume care s-au ţinut în lanţ. Din nefericire, aceste traume continuă să se perpetueze şi să fie prezente în viaţa celor care nu le-au trăit, dar le-au preluat din experienţa bunicilor şi părinţilor lor”, a spus scriitoarea rusă.

Guzel a prezentat un episod din viaţa sa de familie, episod ce a constituit momentul de început al romanului „Trenul spre Samarkand”. În anii ’20, bunicul său a fost abandonat şi s-a refugiat într-un orfeliat. După ce a ieşit din acel orfelinat, acesta a devenit unul din tinerii descrişi în roman. Atât bunicul lui Guzel, cât şi alţi copii au fost transportaţi într-un asemenea tren în care majoritatea au murit. Bunicul său a trăit şi a ajuns la 99 de ani, însă mereu a avut impresia că statul a fost cel care l-a salvat şi a crezut în comunism până la moarte. Din cauza timpurilor grele, în anii ’40, acesta s-a gândit să îşi abandoneze un copil, drama trăită în copilărie activându-se la maturitate, potrivit explicaţiilor scriitoarei.

„Asta numesc eu transmiterea traumei de la o generaţie la alta. Generaţia mea, cea născută în anii ’70, a preluat această dramă. Nu ştiu cum a fost în România, dar, în Uniunea Sovietică, părinţii noştri munceau foarte mult, iar educaţia le revenea bunicilor, astfel încât noi am primit aceste traume. Am crezut că suntem ultima generaţie care le va trăi şi am crezut asta deoarece copiii noştri s-au născut într-o lume post-sovietică. Însă, din păcate, copiii noştri află astăzi ce înseamnă o lume sovietica”, a povestit Guzel Iahina.

Apoi, scriitoarea a adus în discuţie câteva idei referitoare la transformările care au loc în mintea oamenilor, în Rusia, amintind strategiile de autoprotecţie la care recurg aceştia. Astfel, ea aminteşte de metafora oamenilor-peşte, prezentă în volumul „Copiii de pe Volga”, care are relevanţa în contextul Rusiei actuale, unde mulţi indivizi aleg să păstreze tăcerea.

Prima Seară FILIT s-a încheiat cu o sesiune de întrebări din partea publicului. Printre curiozităţile celor prezenţi în sală s-au numărat: teama trăită de un scriitor în vremuri de război, autocenzura realizată de acesta şi riscurile la care Guzel se supune când vorbeşte atât de deschis despre război. Apoi, au urmat autografele, foaierul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi fiind plin de cititori care abia aşteptau să le fie semnate cărţile.

Traducerea din limba rusă a fost realizată de Nataşa Manole şi Marina Vraciu, profesoare la Catedra de slavistică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

FILIT 2023

În perioada 18-22 octombrie 2023, se desfăşoară cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere. Au loc peste 130 de evenimente la care vor participa invitaţi din 25 de ţări, întrucât, timp de cinci zile, Iaşul devine epicentrul întâlnirilor dintre pasionaţii de literatură, scriitori, traducători, manageri culturali, editori, jurnalişti, muzicieni, fotografi şi activişti din întreaga lume.

FILIT este organizat anual de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi şi este finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi. Ediţia din acest an se desfăşoară sub înaltul patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi sub patronajul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO. Pentru mai multe detalii despre invitaţi, program şi evenimente, puteţi accesa site-ul oficial al festivalului la www.filit-iasi.ro.