FILIT – Despre criză, violenţă şi pace. Ce au în comun trei importanţi scriitori din Venezuela, Spania şi Austria? Cum să scrii în pat, pe caiet sau în piscină? VIDEO

Conversaţia literară a dezvăluit provocările, pasiunile şi preocupările care îi motivează să scrie pe Franzobel (Austria), Ana Merino (Spania) şi Karina Sainz Borgo (Venezuela). Prin explorarea subiectelor romanelor acestora, au fost scoase în evidenţă umanitatea, ce cunoaşte situaţii limită, Venezuela, care este o societate în care lucrurile au luat-o pe un drum greşit, şi sentimentele oamenilor, într-o analiză realizată de Ana Merino.

Impactul literaturii asupra perspectivei despre ţara natală

Romanul „La Caracas va fi mereu noapte”, scris de Karina Sainz Borgo, reflectă experienţele personale ale autoarei legate de Venezuela, de la vremea prosperităţii şi a păcii la situaţia actuală marcată de criză şi violenţă. „Este o experienţă personală pe care eu am trăit-o de când eram mică, dar nu o elaborasem. Până când nu am intrat în contact cu literatura europeană, eu nu am putut să înţeleg ceea ce am văzut din punct de vedere jurnalistic, neînţelegând la ce serveşte literatura.

Karina a descris romanul său ca o experienţă personală, inspirată de propria ei viaţă şi de evenimentele pe care le-a trăit în Venezuela, menţionând că romanul său nu urmăreşte să explice evenimentele politice, ci să relateze distrugerea ţării şi să prezinte protagonistul ca rezultat al acestui proces.

„Eu percep situaţia mea ca a unui dezertor. Am pierdut capacitatea de a înţelege, dar cu cât înţeleg mai mult situaţia actuală, caut mai mult relaţia cu trecutul. Când am început să scriu romanul, am simţit că am scris o experienţă naţională. Dar după ce a trecut un timp, mi-am dat seama că povesteam o alegorie, întrucât toate revoluţiile duc la distrugerea individului, distrug prosperitatea şi progresul. Am vrut să spun experienţa din punctul de vedere al victimei şi am renunţat la ideea de a explica a ceea ce s-a întâmpla în ţară”, a menţionat scriitoarea.

De la poezie la proză

Complexitatea sentimentelor şi relaţiilor umane este explorată în romanul „Harta sentimentelor” al scriitoarei spaniole Anei Merino. Autoarea a gestionat numeroase personaje şi sentimente, integrându-le într-o poveste asemănătoare unui puzzle. „Am vrut să prezint o hartă şi să construiesc o melodie, unde fiecare personaj să fie un instrument, astfel încât împreună să genereze acea muzică existenţială”, a precizat autoarea romanului.

Ana Merino a explicat că a avut o afinitate pentru unitate şi a încercat să reprezinte relaţii şi sentimente care se hrănesc din fraternitate şi intimitate. Aceasta a explicat că fiecare personaj a fost conceput pentru a reflecta o gamă diferită de sentimente şi pentru a aborda dificultăţile vieţii într-un mod unic,

„Harta sentimentelor” este primul roman al scriitoarei, înainte de proză, ea dedicându-se poeziei. „Am făcut o tranziţie prin teatru. Eu mă bucur scriind. Eul meu poetic vorbeşte despre mine, despre lumea mea interioară, acesta fiind motivul pentru care am publicat poezie de când eram foarte tânără. După ce am plecat din ţară, când aveam 23 de ani, am învăţat să văd lumea înconjurătoare, acel segment de voci, de priviri, pentru a-i înţelege pe cei care mă înconjoară. Lumea la care eu o contemplam îmi dădea acel substrat pentru poezie. De la poezie am trecut la proză, însă în roman am vrut să păstrez intensitatea poeziei. Din această cauză, fiecare capitol este gândit ca o lungă poezie”, a explicat Ana Merino.

Umor în faţa brutalităţii

În romanul „Pluta Meduzei”, Franzobel, pseudonimul scriitorului austriac Stefan Griebl, explorează evenimentele dramatice din 1816, legate de o plută care eşuează, şi încearcă să creeze situaţii extreme în care oamenii sunt aduşi la capătul limitelor. „Pentru mine, atunci când te hotărăşti pentru o temă este ca atunci când te îndrăgosteşti de cineva. Uneori poţi să te mai şi cerţi cu ea, dar speri să fie o relaţie pe termen lung. Ce m-a fermecat legat de această temă a fost că am putut să procesez chiar eu pentru mine un şoc pe care l-am trăit atunci când am citit despre ce se petrece în Mediterană, în zilele noastre, despre emigranţii care ajung să moară pe drum. Pe «Pluta Meduzei» noi primim un răspuns la ceea ce se poate întâmpla în astfel de situaţii şi de aceea pe mine m-a atras foarte mult acest fenomen, pentru că m-am gândit că este uşor de relaţionat şi cu ce se petrece în prezent”, a explicat Franzobel.

Scriitorul austriac crede că astfel de subiecte pot fi gestionate cu ajutorul umorului. El a adăugat un ton jucăuş în descrierea evenimentelor dramatice, astfel încât romanul să nu fie perceput ca o poveste de groază. „Consider că este o temă dificilă, pentru că atunci când umanitatea noastră este dusă la zona aceasta de graniţă, tot ce înseamnă morala pe care noi o învăţăm de-a lungul educaţiei noastre este provocată şi mi-am dorit foarte mult să pot surprinde tocmai această brutalitate, dar cu puţin umor, astfel încât să nu fie prea dificil de citit. Cred că astfel de situaţii pot fi gestionate doar cu ajutorul umorului”, a completat acesta.

Cum arată o zi din viaţa unui scriitor?

Cei trei invitaţi au povestit în cadrul întâlnirii de la Casa FILIT cum arată o zi din viaţa lor, în calitate de scriitori, dar şi cum ar visa să se desfăşoare procesul creaţiei. Karina Sainz Borgo a dezvăluit că timpul său pentru scris este destul de limitat. „Nu am mult timp pentru scris. Eu visez să am o zi în care să scriu fără oprire, dar nu este atât de uşor. Profit sau încerc să profit mereu de timpul pe care îl am doar pentu scris”, a spus aceasta.

Ana Merino preferă să scrie de mână şi să aibă mereu un caiet la îndemână. Acest lucru o ajută să fie creativă şi să deseneze personajele şi situaţiile. „Am un caiet cu mine şi desez mult, pentru că îmi place să schiţez personajele. Cum sunt profesoară, ceea ce obişnuiesc să fac este să mă trezesc foarte devreme şi să scriu câteva ore de mână, iar apoi să plec la serviciu. Seara, când mă întorc acasă, încerc să tehnoredactez la calculator tot ce am scris dimineaţă. Toată noaptea am în minte ceea ce am editat, aşa încât dimineaţa am romanul în minte”, a explicat Ana.

Franzobel, în schimb, a oferit o perspectivă diferită asupra vieţii unui scriitor. El şi-a exprimat dorinţa de a avea o piscină unde să înoate o oră înainte de a crea, să fie apoi uscat de nişte majordomi, iar apoi să înceapă să scrie exact propoziţia care i-a venit în minte cât a înotat. „Realitatea este că eu scriu stând întins în pat. Fie că e zi, fie că e noaptea, pur şi simplu încerc, iar atunci când obosesc, mă culc. Când subconştientul îmi dă de treabă încep mereu să scriu”, a afirmat scriitorul

FILIT 2023

În perioada 18-22 octombrie 2023, s-a desfăşurat cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere. Au avut loc peste 130 de evenimente la care au participat invitaţi din 25 de ţări, întrucât, timp de cinci zile, Iaşul a devenit epicentrul întâlnirilor dintre pasionaţii de literatură, scriitori, traducători, manageri culturali, editori, jurnalişti, muzicieni, fotografi şi activişti din întreaga lume.

FILIT este organizat anual de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi şi este finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi. Ediţia din acest an s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi sub patronajul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO.