Jandarmul şi lovitura de stat

La trei zile după ce Liviu Dragnea a reactualizat acuzaţiile privind intenţiile protestului diasporei din 10 august, Jandarmeria intră în hora înscenărilor. Este prima oară când o instituţie vorbeşte oficial despre o „lovitură de stat“. Ce ştim? După o lună de la evenimente, Jandarmeria a făcut o plângere la DIICOT in rem, „cu privire la faptă“. Aşadar, habar n-are cine ar putea fi complotiştii care ar fi vizat „răsturnarea ordinii constituţionale“. Jandarmii s-au aflat în piaţă, au avut ocazia să-i extragă şi să-i reţină pe cei despre care se vorbeşte în plângerea penală, să-i întrebe unde, ce şi cum au conspirat. Şi, totuşi, iată cum Jandarmeria face o plângere împotriva acelora pe care nu a fost în stare să-i aresteze.

Numai că jandarmii încalcă propria lege lege de funcţionare – 550/2004. Dacă obţineau într-adevăr aceste informaţii, conform legii jandarmeriei (art. 53), jandarmii erau obligaţi mai întâi să-şi anunţe ministrul, care, la rândul său, trebuia să sesizeze Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, unicul organism îndrituit, pe baza informaţiilor conexate de la diverse instituţii, să definească existenţa reală a unei lovituri de stat. Jandarmeria însă nu a transmis asemenea informaţii la MAI. Un secretar de stat din MAI afirmă că nu există date privind finanţarea protestelor din afara ţării. Nici serviciul secret al MapN, nici SIE, nici SRI, ori preşedintele nu au auzit de lovituri de stat. Nici vreun alt stat al NATO, obligat prin tratat să-şi anunţe aliaţii, n-a aflat. Iar absurdul total e că Jandarmeria reclamă în penal populaţia pe care este obligată să o apere, conform Strategiei de Apărare a Ţării (2015), asumată de MAI!

Care-i sursa misterioasă a acestor informaţii? Sursa exclusivă emite dintr-o zonă a Teleormanului, într-un cod secret de comunicare, pe care îl pricep numai băştinaşii, nu întâmplător ajunşi în funcţii cheie în stat: Liviu Dragnea, Carmen Dan, Viorica Dăncilă şi Cătălin Sindile, şeful Jandarmeriei. Îl mai ştiu şi nişte televiziuni de partid, care au început să facă publice dovezile: făcături montate, aşa-zişi membri „rezist“, evident drogaţi, cu faţa blurată şi vocea distorsionată ce susţin că au fost plătiţi şi s-au întâlnit prin case conspirative. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici încă nu şi-a făcut apariţia, dar Jandarmeria e pe urmele lor!

Faptul că o structură militarizată se angajează să prindă fluturii închipuiţi de Liviu Dragnea, un om disperat să-şi amâne sfârşitul politic şi să se salveze de o nouă condamnare, înseamnă înrolarea jandarmeriei în zona propagandei de partid. Desigur, Jandarmeria urmăreşte să-şi acopere propria culpa uriaşă în reprimarea violentă a protestului din 10 august. În ultima lună a fost evident că a încercat să ascundă dovezi şi să împiedice instituţii să aplice legea, secretizând o parte din informaţiile misiunilor executate atunci. Plângerea de la DIICOT e în sine o formă de a se scăpa pe sine, alături de oamenii lui Dragnea, de sub tirul întrebărilor procurorilor militari de la Parchetul General, care ar putea să afle amănunte interesante despre cine a dat ordine, cine a pregătit, care a fost implicarea liderilor PSD ş.a.md.. Dacă se obţine transferul dosarului la DIICOT, se poate spera în tratamentul binevoitor al unui om, Felix Bănilă, numit chiar de PSD.

Lansarea într-un ritm ameţitor a unor scenarii ridicole ne arată gradul de disperare la care a ajuns Liviu Dragnea, rămas fără soluţii într-un partid aflat în pragul exploziei, în mijlocul unei guvernări în derivă. Este presat să livreze OUG pe amnistie şi graţiere, dar, din varii motive, încă nu reuşeşte. Trage de timp în lupta cu tabăra Gabrielei Firea, bombardându-şi partidul cu pericole imaginare să nu-i dea timp să se dezmeticească şi, eventual, să comploteze împotrivă. După cum vedem, l-a pensionat un pic pe Soros, iar asasinii plătiţi au fost scoşi din decor, dar se aude că urmează o punere sub acuzare de „înaltă trădare“ a preşedintelui Iohannis. Un alt circ nebun în Parlament.

În absenţa unor idei şi principii în care să creadă, orice dictator (în funcţie sau în pregătire) crede că oamenii se mobilizează numai cu minciuni, diversiuni, pericole inventate şi trădări închipuite etc. E o formă de a ţine societatea sub control, de a-i direcţiona atenţia şi a-i ocupa timpul prin zgândărirea spaimelor colective. De realitate nu ai însă cum să fugi la infinit. Oricâtă dexteritate diabolică ar face dovadă, până la urmă vor sfârşi exact cum nu şi-au dorit. În cazul lui, ca „prostul“.