O misiune de clarificare

Urmăriţi, vă rog, primirea făcută de dna Karima Delli, preşedintele Comisiei de Transporturi şi Turism (TRAN) din Parlamentul European, societăţii civile din Moldova care militează pentru construirea autostrăzilor în regiune! Apoi, căutaţi în arhive imaginile cu trupele de jandarmi şi maşinile de intervenţie puse de-a curmezişul căilor de acces în Piaţa Victoriei din Bucureşti pe 19 mai 2018 pentru a bloca marşul motorizat organizat de asociaţiile „Împreună pentru A8” şi „Moldova vrea autostradă”. Din simplă curiozitate, faceţi o comparaţie între uşile deschise la Bruxelles, parlamentarii care aplaudă iniţiativa delegaţiei societăţii civile moldoveneşti, şi atitudinea de la Bucureşti, unde au găsit nişte guvernanţi speriaţi, baricadaţi prin birouri, care au refuzat, pur şi simplu, să stea de vorbă.

Mai faceţi o comparaţie între ministerul Transporturilor, la care au fost trimise zeci de adrese cu întrebări despre autostrăzile Moldovei, fără a se obţine până în prezent nici un contact, un răspuns, o lămurire, şi Bruxelles, de unde, în două zile, reprezentanţii societăţii civile au primit nu doar informaţii despre bani, condiţii, contracte şi ce trebuie făcut în continuare, dar au reuşit să pună în mişcare un adevărat networking cu diferiţi responsabili europeni.

Pare şocant, desigur, o poveste neverosimilă în secolul XXI. În câteva zile, o mână de cetăţeni au făcut ceea ce nu au vrut sau nu au ştiut să facă câteva mii de angajaţi ai Guvernului. O mână de oameni de la „Împreună pentru A8” şi „Moldova vrea autostradă”, din resurse proprii, în timpul lor liber, sacrificându-şi viaţa de familie, reuşesc să afle informaţii şi să iniţieze contacte în centrul de decizie european, făcându-i de râs pe miile de angajaţi de la CNAIR ori sutele de funcţionari de la Guvern, plătiţi special pentru asta cu miliarde de lei anual.

Ce anume a clarificat misiunea societăţii civile la Bruxelles?

1. A spart monopolul informaţional şi fluxul dezinformărilor sistematice ale guvernelor României în chestiunea finanţării şi construirii autostrăzilor Iaşi-Târgu Mureş (A8), Siret-Bucureşti (A7). Ne-am lămurit că statul român ascunde deliberat, cu rele intenţii, informaţii cetăţenilor despre sumele ce pot fi decontate (adică 85% din costurile construirii, dar, mai nou, şi ale studiilor de fezabilitate!) pentru realizarea acestor autostrăzi, avansând în schimb scheme de finanţare potenţial mai scumpe sau imposibil de transpus în practică pe legislaţia românească, cum ar fi Parteneriatul Public Privat. Tot ceea ce trebuie să facă guvernul, pentru a nu pierde finanţarea europeană de 4 miliarde de euro este să înainteze o cerere de finanţare până la sfârşitul anului 2018/începutul lui 2019.
2. În premieră, pentru perioada 2021-2027, regiunea Moldovei ar putea primi sprijin pentru finanţarea A8 şi A7 pe o axă adiţională, CEF (Connecting European Facility), gândită tocmai pentru a lega regiunile subdezvoltate ale UE cu unele mai dezvoltate. Ar fi putea fi o soluţie de rezervă, de completare a finanţării, dacă nu se vor reuşi paşi semnificativi pe actualul exerciţiu financiar.
3. Statul nu are conexiuni şi nu-şi doreşte să le iniţieze cu Comisia Europeană în chestiunea autostrăzilor din Moldova. Pur şi simplu, statul român pare deranjat că are la dispoziţie nişte bani pe care ar putea să-i folosească după nişte criterii transparente, fiindcă are propriile socoteli ascunse aici ( probabil cheltuieli pe zeci de studii de fezabilitate făcute pe colţul mesei, bune ca fişe de colorat la grădiniţă, dar care constituie o miză patrimonială uriaşă pentru interesele grupurilor arondate CNAIR).
4. Statul român boicotează Moldova şi respinge de facto proiectele UE asupra dezvoltării reţelei de transporturi europene (TNT-Core). Se propun sistematic rute alternative, parazitare, lansate de diferite grupuri şi politicieni români parcă pentru a zădărnici focusarea pe obiectivul principal, în cazul de faţă A8. Vă amintiţi de Bacău-Braşov? De Alexandria-Lugoj? De trenul de mare viteză Chişinău-Iaşi-Bucureşti? Ele sunt exemple de diversiuni şi, cu siguranţă, nici nu vor fi ultimele.

Situaţia autostrăzii Moldova – Transilvania developează marile carenţe ale statului român, rămas la stadiul unei afaceri feudale. Problema Moldovei o reprezintă, de fapt, imensa prăpastie între obiectivele societăţii şi incompetenţa funcţionarilor ori reaua voinţă a politicienilor.

Este guvernul PSD-ALDE anti-Moldova? Ar fi bine să fie doar atât. Este unul pur şi simplu antinaţional, pentru că, după reacţii şi acţiuni, el nu şi-a propus să vină în întâmpinarea intereselor economice ale naţiunii române. „Când o să avem autostrăzi, o să avem salarii mari şi multinaţionalele vor pleca către alte zone fără autostrăzi, dar cu salarii mici”, ne spune însuşi ministrul Transporturilor, Lucian Şova. Concluzia? Îngrijorarea PSD este că autostrăzile vor aduce salarii mari, dezvoltare şi un nivel de trai ridicat. PSD riscă să rămână fără bază electorală. Moldova, cu toate problemele ei, trage ponoase mai mari decât restul României, fiindcă se află de mult timp în situaţia unui cumul de decalaje istorice generate de stat.