Despre competenţă în epoca justiţiei sociale (I)

Înaintea finalei Campionatului Mondial de fotbal feminin, dintre Statele Unite şi Olanda, cotidianul francez "Le Monde" semnala o problemă gravă, aceea că echipa americană nu este suficient de diversă, sunt prea multe jucătoare albe. Deşi aminteşte cu satisfacţie nu doar faptul că starul Megan Rapinoe este gay declarat încă din 2012 (în ziua de azi devine aproape inacceptabil să discuţi un subiect de natură socială fără să faci trimitere la comunitatea LGBTQ – Q sunt cei care nu sunt încă hotărâţi dacă sunt bărbaţi sau femei), ci şi disputa acesteia cu Donald Trump (Megan Rapinoe a declarat că nu se va duce la Casa Albă dacă echipa va fi invitată în caz că va câştiga Cupa Mondială), cotidianul francez constată că nu se respectă ponderile corecte pentru afro-americani, hispanici, asiatici. Mai mult, autoarea articolului remarcă, dând dovadă de un acut simţ al observaţiei, că deşi în mod formal lucrurile ar fi în regulă cu procentul jucătoarelor de culoare, în fapt acestea nu prea sunt introduse în teren. Bineînţeles, se oferă şi o explicaţie sociologică, prilej cu care ni se semnalează şi o altă problemă socială serioasă specifică Americii: fotbalul este popular în special în comunităţile albe din suburbiile oraşelor americane. De ce doar acolo? Fiindcă celelalte comunităţi etnice nu-şi pot permite asta "pentru că spre deosebire de alte sporturi populare, fotbalul necesită o investiţie financiară şi familială importantă".

Afirmaţia de mai sus conţine două erori, sau poate distorsiuni voite, grosiere. Mai întâi, cel puţin în cazul asiaticilor, "ipoteza" privind disparităţile este total falsă. O cercetare sociologică Pew Research din 2012 releva că "americanii de origine asiatică sunt grupul cu cele mai mari venituri şi cu cel mai înalt nivel de educaţie dintre toate grupurile etnice din Statele Unite". Însă, mai important, departe de a fi costisitor, fotbalul este probabil cel mai abordabil sport de pe planetă. De aceea şi este atât de popular. Este o observaţie de bun simţ care nu cere mari eforturi de analiză. O dovadă e şi numărul mare de fotbalişti de mare succes proveniţi din Africa, adesea din comunităţi extrem de sărace, care joacă la marile echipe europene. În graba ei de a găsi ceva de reproşat Statelor Unite, atitudine larg răspândită într-o ţară în care a fi anti-american este ceva natural, autoarea cade într-o capcană logică uşor de demontat. În plus, sunt o mulţime de alte sporturi, baschetul e un astfel de exemplu, în care majoritatea covârşitoare a jucătorilor din America sunt de culoare. La fel în atletism, la alergări. În aceste cazuri nu s-au auzit niciodată plângeri privind faptul că ar fi prea puţini albi.

Iar, dacă părăsim America şi trecem la un alt capitol, cel al "discriminării de gen", sunt domenii întregi, educaţia şi sănătatea sunt două dintre ele, în care numărul femeilor este substanţial mai mare decât cel al bărbaţilor. Însă, în general, problemele legate de "deficienţele de diversitate" sunt grave, şi trebuie cât mai repede remediate, mai puţin în cazurile în care e vorba de albi, în special de bărbaţi albi. De pildă, la BBC, s-a stabilit în 2018 că până în luna aprilie 2019 să se ajungă la "egalitatea de gen" pentru toate programele difuzate, obiectivul fiind acela ca "cel puţin jumătate dintre cei implicaţi în realizarea acestora să fie femei". Vedem cum se pedalează obsesiv pe astfel de teme, precum aceea că nu sunt destule femei în industria IT sau nu sunt destui actori LGBTQ în filme şi seriale. Se fac rapoarte, analize, se fac declaraţii în mass media, asociaţii civice sau comunităţi de pe Social Media, mai vechi sau mai nou înfiinţate, precum #MeToo, explodează, acuză, înfierează, cer remedierea grabnică a acestor situaţii intolerabile.

Unele dintre critici sunt poate justificate, dar multe dintre disparităţile semnalate pe cât sunt de reale, pe atât sunt de naturale. Atâta vreme cât nu există nici un fel de discriminare pentru cineva care, indiferent de gen, vrea să facă IT, nu ar trebui să existe nici un motiv de îngrijorare. Femeile şi bărbaţii au în mod natural preferinţe profesionale diferite. Singura chestiune importantă, de avut în vedere, este aceea de a nu exista nici un fel de obstacole, discriminări, la intrarea în profesie. De fapt, aspectul cu adevărat grav este altul. Este vorba de tendinţa unei bune părţi a mass media occidentale şi a elitelor intelectuale progresiste de a înlocui criteriile legate de competenţă cu unele care statuează obligativitatea încadrării în norme dictate de primatul "diversităţii". În care principala victimă este omul alb, cu precădere bărbatul alb.