Daca ne amintim bine, Summit-ul G20 de la Cannes, din noiembrie trecut, s-a concentrat in masura apreciabila asupra spinoasei probleme a crizei datoriilor din Zona Euro si pe gasirea unor solutii de stimulare a cresterii economiei mondiale. In acelasi context, cea mai importanta problema discutata a fost cea a introducerii taxei pe tranzactiile financiare (TTF), sustinuta de Franta, dar care nu a intrunit acordul presedintelui SUA. Amintim ca CE propusese instituirea TTF la nivelul UE, vizand realizarea suplimentara a unor venituri anuale de 57 de miliarde euro, destinate bugetului unional. Era vorba de aplicarea unei cote de 0,1% pentru actiuni si obligatiuni si 0,01% pentru alte produse, la baza stand conceptul economistului american James Tobin (1918-2002), adept al principiului ca guvernele trebuie sa intervina in economie pentru a stabiliza productia si a evita recesiunile. Taxa ar fi urmat sa priveasca doar tranzactiile care au loc intre institutii financiare – cca. 85% din volumul tranzactiilor, neafectand operatiunile persoanelor fizice, cum ar fi plata cu card de credit, imprumuturi private, de economii etc. Initiativa nefiind abandonata, din avizul Comisiei pentru piata interna si protectia consumatorilor (20 martie a.c.) rezulta ca se impune un cadru juridic european (mai) solid in aceasta materie. Se aminteste aici ca TTF urmareste un dublu obiectiv. Pe de o parte, cel al corectitudinii, in masura in care tranzactiile financiare raman in proportie semnificativa neimpozitate, spre deosebire de toate celelalte tranzactii economice. Pe de alta parte, la acesta se adauga obiectivul legat de armonizare, explicat prin aceea ca trebuie sa existe ”o abordare europeana unica fata de impozitarea tranzactiilor financiare, cu rate care sunt, daca nu identice pe teritoriul UE, atunci cel putin comparabile si stabilite pe baza unui minim comun”. Expunerea de motive a CE privitoare la sistemul comun al TTF sustine ca, in comparatie cu alte instrumente de impozitare traditionala si politici economice diverse, aceasta taxa are avantajul unei functii multiple. In speta, pe langa faptul ca poate genera noi surse importante de venit, este menita sa transfere povara catre activitati cu externalitati negative, precum tranzactii financiare de mare frecventa si tranzactii financiare extrem de speculative, asigurand astfel o distributie mai corecta a sarcinii fiscale. Apoi, se estimeaza ca ar putea descuraja tranzactiile speculative care presupun rate foarte mari de indatorare, contribuind astfel la stabilizarea pietelor si la reorientarea acestui sector catre investitii productive pe termen lung. Date fiind sperantele legate de TTF, care este vazuta ca un element al efortului politic de reglementare a pietelor financiare, de depasire a crizei si de consolidare a pietei unice (cu scopul, pana la urma, de a promova cresterea economiei reale), se urmareste ca aceasta sa se perceapa cat mai repede posibil. Cand este vorba insa despre indeplinirea reala a tuturor obiectivelor masurii, se apreciaza ca TTF isi va atinge cu adevarat obiectivele doar daca va fi introdusa la nivel mondial. De aceea, ”Uniunea ar trebui sa insiste asupra obtinerii unui acord global pe scena internationala relevanta, in special in cadrul G20, pentru a crea o baza comuna pentru introducerea TTF”. Spicuind din Proiectul de rezolutie legislativa a Parlamentului European, referitoare la propunerea de directiva a Consiliului privind sistemul comun al TTF si de modificare a Directivei 2008/7/CE, mai retinem cateva aspecte. In primul rand, ca textul ar urma sa se aplice tuturor tranzactiilor financiare, sub rezerva uneia dintre cele doua conditii. Prima: ”macar una dintre partile la tranzactie este stabilita intr-un Stat Membru (SM) si o institutie financiara stabilita pe teritoriul unui SM fie este parte la tranzactie, actionand pe cont propriu sau in contul altei persoane, fie actioneaza in numele unei parti la tranzactie”. A doua conditie este data de faptul ca tranzactia implica un instrument financiar emis de catre entitati juridice care sunt inregistrate in Uniune. In vederea reducerii riscului de evaziune, TTF ar urma sa includa un sistem care sa asigure ca, in cazul in care taxa nu e platita, contractele de vanzare sau de cumparare a unui instrument financiar sunt declarate nule de drept. Conform acestui sistem, un instrument financiar care nu a fost taxat nu poate fi eligibil pentru compensarea centrala, fapt care l-ar costa pe evazionist de cateva ori mai mult decat taxa insasi. Privitor la mecanismele de plati electronice automate, cu sau fara participarea agentilor de servicii de plata, autoritatile fiscale ale SM vor introduce – in mod obligatoriu – un sistem electronic automat de colectare a TTF si certificate de transfer al titlului de proprietate. Prevenirea comportamentelor evazioniste mai presupune ca orice SM sa le informeze pe celelalte (SM) cu privire la institutiile financiare inregistrate pe teritoriul sau. De asemenea, SM vor prezenta anual Comisiei si Eurostat volumele de tranzactii pentru care s-au colectat venituri specifice.