Bariera de potential

Cu numai doua puncte in primele doua jocuri, numai bun nu poate fi considerat startul echipei nationale de fotbal a Romaniei in preliminariile Euro 2012. Mai ales ca cele doua puncte au fost obtinute in fata Albaniei (pe teren propriu!) si Belarusului si urmatoarea strigare va fi chiar pe "Stade de France", in fata unei Frante care se reconstruieste din mers, cu randament maxim. Chiar daca a pierdut, cu totul intimplator, cu Belarus pe teren propriu, "cocosii" au dat dovada de inalta clasa la Sarajevo, chiar in fieful echipei Bosniei, care i-a cam speriat pe tricolorii nostri. Aceste rele fiind zise, intrebarea este ce facem cu selectionerul Razvan Lucescu.

Exista doua curente – hai sa le zicem extremiste – in fotbalul romanesc, care provoaca vilva nedorita in jurul tricolorilor. Aparatorii selectionerului, in frunte cu taticul Mircea, incearca sa minimalizeze rezultatele nesatisfacatoare de la Piatra Neamt si Minsk, dind vina pe ghinion si pe arbitraj. Si exprimindu-si speranta unui rezultat favorabil la Paris, care ar arata – chipurile – adevarata valoare a nationalei Romaniei si – implicit – a selectionerului. La punctul diametral opus exista un curent vehement care considera calificarea compromisa si cere, cu cele mai acute vocalize, demisia (sau demiterea) selectionerului. Pentru criticii de profesie (interesati sau nu), jucatorii care nu sint folositi sint cei mai buni, iar cei care intra in teren sint "catastrofe". Cei care in trecutul nu prea indepartat il faceau arsice pe fostul selectioner Piturca din cauza simpatiei sale pentru olteanul Florin Costea cereau imperios, toamna trecuta, convocarea acestuia, controversa fiind stinsa doar de fostul portar iesean Cristi Branet, care l-a scos pe Costea din circuit pentru mai multa vreme. Discutiile privind Adrian Mutu nu mai contenesc, desi este limpede pentru toata lumea ca atacantul Fiorentinei nu poate juca pina in octombrie si oricum nu se poate pune problema unei convocari la meciul cu Franta, ora pina la care nu se stie daca Mutu va bifa macar un meci oficial. Mai rau, pe linga selectioner (care totdeauna este principalul raspunzator de rezultate), a mai aparut un tap ispasitor – mijlocasul Florescu, un jucator destul de bun, totusi, dar folosit pe un post nepotrivit, intr-un sistem inadecvat pentru efectivul prezent al nationalei.

Totusi, ce a facut bun si ce a facut rau (sau ce n-a facut) Razvan Lucescu?

Limitindu-ne strict la ultimele doua meciuri, Razvan a gasit cheia jocului pe aripi, prin cei doi tineri si talentati care zburda pe benzi, Torje si Deac. Lucescu junior a renuntat la febletea sa, Roman, care nu prea isi gaseste rolul in angrenajul noii sale echipei Rapid, a renuntat si la "maratonistul" Banel Nicolita (e drept, accidentat, dar nimeni nu se gindeste ca, odata cu revenirea sa, se va renunta la Torje). Insa, pentru ca modulul 4-4-2, ofensiv si temerar, sa capete eficienta in jocul nationalei, este nevoie de mai mult decit doi mijlocasi de banda, iuti si tehnici. In primul rind, iti trebuie un cuplu de aparatori centrali "brici", care sa se completeze unul pe altul. Tamas si Chivu au jucat multe partide impreuna la nationala, insa meciul din Belarus a aratat si carente de sincronizare intre cei doi. Iar ideea cu Chivu la inchidere (partial justa) ar crea noi intrebari la nivelul perechii de stoperi. Apararea trebuie sa mearga ceas, fiindca, intr-un 4-4-2, nu-ti poti permite luxul de a folosi doi mijlocasi centrali cu profil defensiv, asa cum a procedat, fara rost, Razvan Lucescu. Unul dintre cei doi trebuie sa fie un jucator ofensiv, cu creativitate, simtul jocului si inspiratie, care sa coordoneze jocul in atac al tricolorilor. Or, daca Florescu nu este omul potrivit pentru asemenea responsabilitati, trebuie recunoscut ca nationala Romaniei nu dispune, cel putin la ora actuala, de un astfel de jucator, care trebuie sa fie la fel de eficient si in faza ofensiva, si in defensiva. Adrian Mutu, daca ar juca la capacitatea maxima, ar putea fi introdus doar ca virf retras in spatele celor doi din fata, ceea ce ar schimba fundamental asezarea tactica a lui Razvan. In privinta atacantilor, chiar daca facem abstractie de eclipsele dovedite de Marica si Daniel Niculae, nici ei, si nici ultima gaselnita, Bogdan Stancu, nu sint virfuri impinse de meserie, de genul unui Kapetanos, de exemplu. Doar Bilasco are asemenea predilectie, dar proaspatul stelist nu are prea multa experienta si nici nu mai este foarte tinar. Iar in cazul revenirii lui Mutu, ceilalti atacanti ar ajunge sa se concureze amarnic pentru un post care nu le convine.

Asadar, ideea unui joc eminamente ofensiv, desi generoasa in fond, se loveste de o veritabila bariera de potential al lotului, iar sansa lui Razvan Lucescu este aceea ca nu face parte din categoria antrenorilor prizonieri intr-un sistem. El a incercat sa transleze sistemul folosit la Brasov, insa Rapidul aceluiasi Razvan juca altfel (4-3-2-1 sau chiar 3-4-2-1) decit cel cu care intra in sferturile Cupei UEFA. Daca selectionerul va realiza ca nationala Romaniei nu are gloantele necesare pentru a juca in 4-4-2 si va revizui sistemul tactic al nationalei, va avea sanse in plus de reusita. In orice caz, schimbarea lui Razvan Lucescu la inceput de preliminarii nu este numai neindicata, ba poate fi chiar daunatoare. Chiar cu riscul pierderii unei noi calificari!