Cine mai are chef de hazul lor?

Viata politica este deseori comparata cu un spectacol. Politicienii sint actorii, noi, votantii, sintem spectatorii, iar tara este scena. Repertoriul nu este foarte bogat: Criza politica pe piine, Ba tu esti mai incompetent decit mine, Ce bine o duce poporul si poporul nu-si da seama, Eu platesc, tu boieresti etc. In rolurile principale sint, de 18 ani, cam aceleasi personaje "emanate", plus altele de fabricatie recenta care le seamana teribil.

Teatrul politic are, insa, citeva defecte de constructie. Spectatorii sint deseori confundati cu decorurile, repertoriul nu tine cont de audienta, scenariul este confundat cu realitatea, actorii intra prea serios in pielea personajelor pe care le re-prezinta.

Dar principala problema este ca spectatorii sufera direct consecintele a ceea ce se intimpla pe scena. Poate ca Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu ar fi hazlii daca ar fi intr-o piesa de teatru adevarata, intr-o comedie veritabila. Dar piesa pe care o joaca neobositi de trei ani are efecte directe si imediate in casele oamenilor. Criza politica prelungita se repercuteaza asupra performantelor economice si a functionarii institutiilor. Inflatia cu care ne confruntam in ultima vreme se simte imediat in buzunare pentru ca duce la cresterea preturilor si la scaderea puterii de cumparare. Cresterea euro scumpeste importurile si face creditele mai impovaratoare. Instabilitatea descurajeaza calculul economic de lunga durata, investitiile si creditarea.

O familie de tineri care a luat un credit pentru casa in euro sau chiar in lei are probleme mai mari atunci cind plateste ratele. La fel patesc si cei care au luat imprumut pentru masina sau pentru alte investitii importante. Ginditi-va ce este in sufletul celor a caror situatie financiara este la limita si pe care orice dezechilibru ii da peste cap. Romanii sint indatorati pina peste cap, in masa, si ultimul lucru care le-ar trebui ar fi instaurarea instabilitatii.

Inflatia, cresterea euro si a preturilor se simt si in timpul unui simplu drum la hipermarket, cind cumparaturile obisnuite costa cu citeva sute de mii mai mult decit acum doua-trei saptamini. Va inchipuiti cum simte aceste socuri un pensionar sau un angajat prost platit. Ca de obicei, salariile si pensiile nu tin pasul cu scumpirile si, daca Guvernul respecta politica de austeritate pe care a promis-o, va fi mai rau.

Griparea institutiilor prelungeste starea de provizorat, incertitudine si indolenta din sfera publica. Ce impact are acest fapt asupra cetateanului obisnuit? Pai, sa nu uitam ca institutiile furnizeaza bunuri publice, iar calitatea ofertei influenteaza viata oamenilor. Confuzia de lunga durata de la Ministerul Justitiei transmite unde seismice in tot sistemul de justitie, care si asa nu arata foarte bine. Justitia pe ansamblu este sufocata de numarul enorm de dosare nerezolvate, macinata de nepotism, coruptie si trafic de influenta, confuza si inconstanta. Toate acestea se traduc prin acte de justitie de slaba calitate. Iar un act de justitie nedreapta lasa urme de neuitat asupra oricui.

Tribalismul politic din institutiile publice le diminueaza neutralitatea. Pe fondul indolentei si al cinismului, infloresc birocratia si coruptia, iar functionarii publici tind sa abandoneze virtutile publice. Serviciile mai proaste, cozile mai lungi, birocratia mai apasatoare maninca din viata oamenilor. Deci, nu este totuna.

Poate actorii politici de la virf vor intelege ca hartagul lor absurd nu mai are nici un haz. Poate vor afla pina la urma ca nu au fost trimisi acolo pentru a imparti pumni, ci beneficii si oportunitati. Poate vor simti, in ceasul din urma, ca trufia lor oarba afecteaza vietile oamenilor.