Joaca de-a campionatul

Dupa "lupte seculare", care au durat citiva ani buni, Federatia Romana de Fotbal, a reusit, anul trecut, sa reduca numarul de echipe din prima divizie fotbalistica a tarii, de la 18 la 16. La ora aceea, am salutat masura, extrem de necesara fotbalului romanesc din mai multe motive: in primul rind, calendarul international, tot mai incarcat, permitea din ce in ce mai putine date libere; apoi, conditiile climaterice ale tarii noastre, diferite de cele din Occident, nu erau propice desfasurarii unui campionat-maraton, bulversabil, o data la doi ani, cind apar deja obisnuitele calificari ale echipei nationale; in al treilea rind, nici valoarea scazuta a campionatului intern nu putea justifica un numar de echipe prim-divizionare egal cu cel din Germania sau Italia. In sfirsit, federalii s-au dovedit "avant la lettre" in consens cu politica UEFA de a uniformiza numarul de echipe din ligile nationale, pentru a aduce la sincronism campionatele interne cu graficul competitional international, din ce in ce mai incarcat. Singura rezerva – dar una mare cit roata carului – era numarul de echipe care retrogradeaza. Varianta admisa, cu doua echipe retrogradate din 16, a fost impusa de conducatorii de cluburi, care doreau sa aiba cit mai putine batai de cap. Un loc caldut in prima divizie era lucrul dorit cu ardoare de majoritatea conducatorilor cluburilor de valoare medie (raportata la nivelul intern), gen Stefan de la Neamt sau Padureanu de la Bistrita. In acelasi timp, nici sefii de la cluburile fruntase nu s-au opus cu prea multa vehementa, stiind ca un campionat caldut poate fi un teren propice de aranjamente in vederea mai marilor sau mai micilor ambitii ale acestor despoti ai fotbalului autohton. Dar, odata sistemul aprobat de Adunarea Generala a FRF, el a fost trimis spre stiinta la UEFA si, volens-nolens, trebuia sa ne obisnuim cu el.
Iata, insa, ca in ultima vreme se pune din nou problema revizuirii sistemului competitional. Daca Dumitru Dragomir, presedintele Ligii Profesioniste, militeaza pentru marirea numarului de echipe care promoveaza-retrogradeaza, faptul nu poate fi laudabil, desi aceasta schimbare de macaz a lui "Corleone" surprinde. S-ar putea foarte bine ca Dragomir, "ochit" la UEFA si FIFA pentru articolele cu iz antisemit pe care le propaga in fituicile sale de calitate indoielnica ("Atac la persoana" si alte "atacuri"), sa incerce o apropiere de Mircea Sandu (promotorul dinamizarii campionatului), al carui cuvint cintareste ceva la forurile internationale, dar cauza acestei atitudini conteaza mai putin, din moment ce efectul ar fi benefic. Mai interesant este faptul ca o serie de conducatori de cluburi sustin restauratia cifrei 18 in sistemul divizionar romanesc. Pare-se ca "tradarea" lui Dragomir i-a prins pe picior gresit pe cei care invirt treburile pe la cluburi, si acestia vor sa-si dea acceptul pentru marirea numarului de retrogradate contra revenirii la sistemul caliu cu 18 echipe, ca moneda de schimb.
Cauzele acestor atitudini nu sint greu de depistat. O divizie superioara cu 16 echipe, din care trei sau patru retrogradeaza, desi ar contribui enorm la cresterea spectaculara a campionatului, provoaca frisoane celor care se bat cu pumnul in piept ca sustin fotbalul, in timp, ce in realitate, aduna averi din aceasta joaca. Aria de actiune in domeniul blaturilor s-ar reduce simtitor si cei in discutie ar trebui, prin rezultate, sa-si demonstreze ipotetica valoare, cu sabia lui Damocles deasupra capului. De aceea, in ciuda ralierii lui Dragomir la pozitia federala, mai mult ca sigur ca dinamizarea fotbalului intern s-ar lovi de o opozitie feroce in Adunarea Generala. In schimb, o eventuala revenire la sistemul cu 18 echipe ar fi catastrofala pentru interesele generale ale fotbalului nostru. Pe linga faptul ca problemele contra carora conducerea FRF a luptat atita vreme ar fi din nou puse pe tapet, aceasta "restauratie" ar strica mult imaginea Romaniei la FIFA sau UEFA. Nu atit pentru ca ar fi in contradictie cu recomandarile forurilor superioare (care, la urma urmei, sint simple recomandari), ci pentru ca o tara ce isi schimba sistemul competitional, revenind dupa doi-trei ani la cel la care s-a renuntat, da o crasa dovada de neseriozitate. Daca acei conducatori de cluburi care au emanat aceasta trasnaie s-ar fi gindit la aspectul amintit anterior, problema revenirii la divizia de 18 nici nu s-ar fi pus. Din pacate, este greu sa le ceri seriozitate unor oameni care se gindesc mai mult la tescherea decit la problemele din domeniul din care isi cistiga piinea… (Nicolae GRECU)